Ideea vizitării Manastirii Dealu mi-a venit atunci când un prieten din București a decis să vină la Târgoviște. La acel moment Turnul Chindiei era în renovare iar primul loc în care m-am gândit că aș putea să îl duc a fost mânăstirea. Chiar dacă aceasta aparține de localitatea Viforâta, este ușor de ajuns din municipiul reședință de județ.

După întâlnirea de la gară, am decis să ne oprim la una dintre terasele din centrul vechi al Târgoviștei pentru o cafea și o porție de papanași iar de acolo drumul nostru a continuat spre manăstire. Ne-am luat apă pentru drum și am pornit, pe jos, spre destinația noastră. Drumul a durat în jur de 1h30 – ne-am mai oprit pentru poze.

Manastirea Dealu – Menționată istoric in 1431

Manastirea Dealu este una dintre cele mai vechi mănăstiri din România. A fost menționată pentru prima oară în 1431 (cel mai probabil realizată în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân), atunci când construcția era realizată din lemn, urmând ca, la începutul secolul XVI să fie reconstruită din temelii. De această dată, a fost reconstruită din cărămidă și placată cu piatră. Construcția a adus, la acea vreme mai multe noutăți, precum decorațiunile fațadelor, biserica fiind înconjurată de un brâu orizontal de piatră și de două rânduri suprapuse de rame de piatră care imită niște arcade.

Un alt element inovator îl reprezintă broderia în piatră care decorează cele trei turle, care arată o influență armeano-georgiană asupra arhitecturii bisericii.

Primele cărți tipărite în Țara Românească

La Mănăstirea Dealu au fost tipărite primele cărți de pe teritoriul Tării Românești. Imediat dupa anul 1500 au apărut Liturghierul, Octoihul și Tetraevangheliarul. Călugărul sârb Macarie este cel care a tipărit cărțile, acesta învățând arta tipăritului la Veneția. Ulterior, Macarie a devenit Mitropolit al Țării Românești.

Reconstrucția mănăstirii

De-a lungul secolelor, mănăstirea a fost reconstruită de mai multe ori. Cele mai importante evenimente care au dus la necesitatea reconstruirii au fost:

In secolul XVII, suferind o serie de jafuri și distrugeri, ca urmare a acțiunilor trupelor lui Gabriel Bathory (1611) dar si ale trupelor habsburgice la sfârșitul secolului, biserica a necesitat reparații și rezugrăvire în 1713.

Mai târziu, în secolul XIX, manastirea Dealu a fost grav afectată de cutremure (1802 și 1838). Au avut loc ample lucrări de refacere a clădirilor anexe. Cu acest prilej, biserica a fost zugrăvită pentru a treia oară. Turnul clopotniță de la intrarea în mănăstire poartă și azi numele de „Turnul lui Bibescu” – Grigore Bibescu fiind domnitorul din acea perioadă, cel datorită căreia au fost făcute lucrările de refacere ale mănăstirii.

Astăzi, singura clădire păstrată din vechiul ansamblu monastic este lăcașul de cult. Restul clădirilor care o înconjoară au fost reconstruite între anii 1953-1958.

Mihai Viteazul

La 2 ani după uciderea lui Mihai Viteazul, domnitorul Țării Românești, capul lui a fost luat de lângă Turda și adus la Mănăstirea Dealu. De-a lungul sutelor de ani acesta a fost mutat în diferite alte locuri din țară și străinătate, din 1920 fiind readus la manastirea Dealu, acolo unde a rămas până astăzi.

Prima mutare a capului lui Mihai Viteazul a avut loc la mijlocul secolului XIX, atunci când au aflat loc lucrări de renovare. Ulterior, craniul a mai fost mutat la Iași și la Cherson – Ucraina.

Pronaosul bisericii adăpostește mormântul lui Radu cel Mare și racla cu capul lui Mihai Viteazul. Sarcofagele din marmură ale acestor voievozi au fost executate între 1912 și 1913 de  Frederic Storck.

Mai multe informații puteți găsi și pe site-ul manastirii.