Intr-o zi m-a intrebat cineva daca „Te-ai putea razgandi in ceea ce priveste calatoritul singura?” Stiu ca am spus ca este o intrebare foarte frumoasa. Faptul ca aleg sa calatoresc singura a venit ca un rezultat al dorintei de a descoperi lumea atunci cand nu aveam cu cine sa fac asta. Iar apoi a trebuit sa gasesc plusuri ale calatoritului singura pentru a continua.

Si, sunt cateva locuri in care as alege sa merg cu cativa oameni. Fieni, Amsterdam, Sibiu, Calimanesti. Iar oamenii sunt Adi, Andrei, Eugen si Vali. In ordinea alfabetica a numelor lor.

Poate imi place si Racosul si lacul Sfanta Ana – pentru ca mi-a placut de cand eram in scoala generala unicitatea lui la nivelul Romaniei dar si numele. Dar nu se poate ajunge atat de usor cum s-ar ajunge in cele mai sus mentionate.

Fieni

Cand un astrolog mi-a zis ca asa sunt oamenii cu ascendent in Varsator, promoveaza locuri altele decat cele arhicunoscute si foarte turistice, cred ca s-a referit, de exemplu, la Fieni. Sau Stefanesti ori alte locuri care pentru mine inseamna ceva.

Dupa ce am incercat, timp de luni bune, sa ii conving pe cei patru de mai sus sa vina la Fieni, unul dintre ei mi-a spus ca, chiar l-ar interesa sa ajunga la Fieni. Sa vada cum e. Il convinsese un articol. ACESTA. Nu a venit si nu sunt dezamagita. TIMPUL este foarte important pentru fiecare si nici eu nu as alege sa merg intr-un oras care se numeste Fieni si unde, in principiu, nu ai nimic de vazut sau facut.

Mie imi place acasa. Si in ciuda milioanelor de probleme pe care le-am avut in copilarie si adolescenta AICI, astazi lucrurile stau bine. Toti copiii care ma jigneau (bullyingul nu e asa nou cum s-ar crede. Doar termenul este mai des folosit in ultimii ani), astazi sunt…ok. Eu sigur nu sunt alta si nu m-am maturizat. Ceea ce inseamna ca viata lor s-a schimbat. Ca sunt oameni maturi, care au la randul lor copii mai mici sau mai mari si nu stau, la 40 de ani sa ma jigneasca sau impinga pe strada.

Cei care ma jigneau stau astazi cu mine in tribuna la meciuri. Cei de care imi erau frica ma saluta. Smecherii de care imi era frica sa vorbesc, zambesc. Sau imi dau like-uri la poze. Ori ma invita sa merg cu ei cu masina de la stadion pana acasa. La mine 🙂 Este o perioada foarte frumoasa.

Si cred ca o singura persoana poate sa mai ajunga la sufletul meu si sa faca sa ma …doara. Omul care vine uneori la meciuri. Care ma vede. De acolo de langa gard. Care stiu ca se uita cateva secunde spre mine. Iar cand ma uit patrunzator spre el, alege sa se uite in alta parte. Este unul dintre cei mai buni si puri oameni din oras. Si, si eu sunt unul dintre cei mai buni si puri oameni din oras 🙂 Dar ceva nu functioneaza asa cum ma asteptam cand eram mica. Si cand imi doream ca fiica mea sa invete Mate de la el.

Amsterdam

Cu unele persoane dintre cele mentionate la inceputul postarii as merge la NEMO. A fost primul muzeu vizitat de mine in Amsterdam. Cele peste 25.000 de recenzii i-au adus o medie de 4.5 din 5. Si este Muzeul Stiintei. As spune ca persoanele pe care le-as duce acolo nu ar intelege pe deplin importanta muzeului. Tocmai pentru ca nivelul lor este unul ridicat in ceea ce priveste stiinta&tehnologia. Iar muzeul consider ca e dedicat mai mult copiilor sau adultilor care sunt asa ca mine – absolventi de Uman 🙂

Pe alte persoane le-as duce, pentru prima oara la Rijksmuseum. Media reviewurilor de 4.6 din 5 si aproape 75000 de impresii lasate pe google. Muzeul artelor, tehnologiei si istoriei Tarilor de Jos.

Ne-am plimba muuult pe jos, in Vondelpark, in centru sau, mai departe de centru.

Dar, nici in cazul Amsterdamului, nu am avut sorti de izbanda. Nu am convins pe nimeni sa mearga acolo. Pot sa si inteleg de ce. Si, fiecare persoana a avut, in principal alte motive.

Pana cand…una dintre persoane mi-a zis ca Aproape m-ai convins sa merg in Amsterdam! Am fost atat de fericita! Pentru ca Amsterdam este unul dintre orasele in care nu as merge singura. E adevarat, imi era frica sa calatoresc singura pentru ca nu stiam engleza. Apoi, fara sa vreau sau sa stiu, Amsterdam a fost primul oras in care chiar…AM FOST SINGURA. (Dar cand am plecat din Romania nu stiam ca asa se va intampla) A fost orasul in care am inteles ca am un nivel ok de engleza. Si ca ma pot descurca. Cu acel ceva care se numea B1 la vremea aia. Cu acel ceva care era…instinctul de supravietuire si limbajul semnelor sau un simplu serviciu de la google: „google translate”.

Eram in drum spre Lidl-ul de pe Metalurgiei, cumparam ingrendientele pentru fursecuri atunci cand persoana respectiva mi-a scris „Aaa, data viitoare, poate ma duci tu pe acolo„. Ea se afla in Belgia si eu i-am zis ca mi-ar fi placut sa se afle mai spre nord.

Deci cand mergem in Amsterdam? am intrebat intr-o zi. Ma asteptam la un raspunsul de genul Peste 2 ani! sau La Anu’! sau…La Anu’ si La Multi Ani! sau Eeee glumeam, nu e Amsterdam pe lista mea! Culmea, mi-a raspuns Luna asta am un program foarte plin. Am putea incerca luna viitoare! Si…a fost foarte emotionant pentru mine. Pentru ca imi doream foarte mult asta.

Luna viitoare vremea este urata la Amsterdam. Hai peste 6-8 luni! Nu stiu daca imi pare rau ca am zis asta. Pentru mine Amsterdam nu e urat niciodata. Dar pentru persoana cealalta este posibil ca Amsterdam sa nu ofere toamna tarziu ceea ce are el mai frumos.

Le-am zis mai multor persoane ca IN SFARSIT am convins pe cineva sa mearga. Cu mine. In Amsterdam. Eram atat de incantata! Doar ca din octombrie pana astazi lucrurile s-au schimbat putin. Avem aproape acelasi fel de relatie dar Amsterdam cu siguranta a iesit de pe lista de locuri de vizitat a acelei persoane.

Sibiu

De la un mesaj din aceasta dimineata mi-a venit ideea postarii. Atunci cand cineva m-a intrebat Ce iubesc atat de mult la Targurile de Craciun. Am raspuns ca nimic.

Si a parut un raspuns rautacios si dat la nervi. STELIAN m-a invatat odata ca, pentru a convinge un om sa…faca ceva sau sa cumpere ceva, trebuie sa ii povestesti despre beneficiile pe care acel lucru sau experienta ar aduce-o in viata lui.

Deci, daca vreau sa conving pe cineva sa mearga cu mine la Targul de Craciun de la Sibiu, primul lucru de evitat este sa nu raspund cu NU IUBESC NIMIC LA TARGURILE DE CRACIUN!:)

Pot sa spun ce nu imi place la targuri. Aglomeratia. Faptul ca nu poti sa te uiti la niciun stand – pentru ca sunt si alti zeci de oameni care se uita. Frigul. Dupa ce ca sunt sute, mii de persoane la un targ, mai e si frig. Ceea ce presupune ca toti avem 10 haine pe noi si aratam ca niste ursi polari iar acest lucru face sa ocupam si mai mult loc. Si totusi, oricat de gros ne imbracam tot e frig. Zgomotul. Calcatul pe picioare. Aglomeratia ca aglomeratia. Poate fi o mare de oameni si aia e. Dar sa te si calci pe picioare cu toti ceilalti, ma face sa simt ca mor de nervi.

Primul Targ de Craciun la care am fost, a fost cel din Sibiu. Apoi au urmat Viena si Praga. Si Sibiu, din nou, in mai multi ani.

La Viena si Praga (am fost in ani diferiti), a nins. Si, rar mai ninge in decembrie in capitalele europene situate in Europa Centrala. Cu siguranta mi-a placut mult mai mult targul de la Praga. Viena cred ca este frumoasa in orice alt anotimp cu exceptia iernii. 🙂 Iar Praga, unde am fost si in iunie si in decembrie culmea, tot vara mi-a placut mai mult.

Dar singurul lucru care mi-a placut la a le vizita iarna a fost zapada si impodobirea pentru sarbatori. Ceea ce vreau sa zic este ca nu as merge in Viena si Praga niciodata in ianurie sau februarie.

Revenind strict la Sibiu si targul lui – nu ma astept sa ninga in perioada in care voi merge eu. (Anul trecut a nins, dar am fost la mijlocul lunii decembrie) Dar imi doresc sa merg la Paltinis – statiunea montana aflata la 30 km de Sibiu, prima statiune montana din Romania – si sa ma bucur de zapada. Pur si simplu sa imi fac un selfie in care sa se vada ochii, parul si zapada pe fundal. Sa mananc dimineata shaorma la Supermamma, sa mananc gogosi de la Gogosh, sa merg in mall cand sunt prea inghetata. Sa cumpar produse de la magazinul nemtesc de langa primarie. Sa vad globuletele pictate manual si turta dulce (care costa o avere), si ornamentele facute din portocale, lamai, lime si scortisoara, sa merg duminica dimineata la cea mai frumoasa biserica din Sibiu.

Si, pe 10 decembrie sa sper ca o sa prind bilet la Sibiu-Cluj, meciul in care se va inaugura si stadionul din Sibiu.

Asadar, ce imi place la Targurile de Craciun? Zapada, luminitele, bradul si sclipiciul.

La Sibiu, in afara Targului de Craciun, imi place … DE MINE. Nu stiu cum sa descriu preferinta mea pentru Sibiu. Trebuie sa ma insotesti acolo ca sa intelegi. E…dincolo de cuvinte.

In 2016 am mers in Sibiu cu prietenul meu de atunci. El a fost cel care mi-a spus, pentru prima oara, ca nu m-ar fi vazut locuind in Sibiu si ca nu a inteles DE CE sau CE imi place atat de mult la Sibiu, pana nu am mers impreuna. Mi-a spus ca intr-adevar, la Sibiu sunt alta. Se vede in gesturi si pe fata mea cat de mult imi place orasul si cat de fericita sunt acolo. 🙂 Da, sunt.

Ca m-ar vedea lucrand intr-o librarie si purtand ochelarii mei cu rama groasa, neagra, de tocilar. Ca sunt facuta pentru Sibiu si pentru viata la Sibiu. 🙂