Un om cu o idee
După postarea despre inginerul astrolog, a venit rândul să povestesc despre o altă persoană. Și felul în care m-a influențat faptul că o cunosc. El este Ionuț. Și povestea este următoarea.
La un moment dat la jobul din acea perioadă treaba nu mai mergea bine pentru mine. Și mi-am dat seama că trebuie să mă reorientez spre alt domeniu. Dar care ar fi trebuit să fie acel domeniu? Vânzări? Contabilitate? Marketing? IT? L-am sunat pe Adi și l-am întrebat ce sfat îmi dă. Oare ce ar trebui să fac? Mi-a spus că nu mă poate îndruma el pe un anumit drum. M-a sfătuit în schimb să îmi iau o zi, o săptămână, o lună sau oricât am nevoie pentru a mă gândi ce vreau să fac pe mai departe. Și să nu uit niciodată: sunt deșteaptă. Și orice drum aleg voi reuși. Să aleg un domeniu, să aleg să învăț și să mă specializez în acel domeniu. Iar rezultatele vor veni. Au fost cuvinte foarte frumoase. Pentru că Adi e un om foarte deștept și mă onorează cuvintele frumoase spuse la adresa mea, cuvinte spuse de oameni deștepti, manageri sau oameni introvertiți.
Dar eu nu am găsit răspunsul la întrebarea: în ce direcție vreau să merg. Mă frustra zi de zi acest gând. Cum toți ceilalți pot? Cum persoane mult mai tinere decât mine reușesc? Parcă toată lumea din jurul meu își deschidea o afacere, avea un job de weekend, făcea ceva. Numai eu … NU! Pentru că mie nu îmi venea nicio idee despre ce aș putea face.
A trecut 1 an jumătate de la discuția cu Adi. Intr-o zi așteptam în stația de autobuz, de la mine, din provincie. Știam că primul autobuz va fi peste 2 ore. Așa cum știam că vor exista cunoștințe care vor tranzita orașul. Poate oprește cineva, am zis. Și a oprit Ionuț. Era octombrie, ca și acum. Am parcurs un drum de aproximativ 10 km.
De ce nu încerci tu o afacere cu poze? – mă întreabă el. Ar funcționa bine. Lumea deja te cunoaște. Știe că ai pasiunea aceasta. Inchiriezi un spațiu, realizezi un decor draguț, în ton cu sezonul – uite mâine poimâine vin Sărbătorile de Iarnă. Și le vinzi, faci bani din pasiunea ta.
Doamne! Ce spunea omul acesta. Cum să fac eu așa ceva?
- Iți trebuie firmă. Nu încurajez munca la negru. In plus și dacă aș încuraja-o, mi-ar fi prea frică să lucrez EU la negru.
- Să închiriez un spațiu? Unde anume? In ce oraș?
- Din 2021 de când am descoperit această pasiune – fotografia, nu am făcut niciodată poze pentru care să solicit bani. Eu am gândirea următoare: pentru mine este o pasiune. Nu pot să cer bani la schimb pentru un hobby al meu. Insă dacă tot fac poze oamenilor le și ofer în mod gratuit. Ce altceva să fac eu cu pozele lor?
- Vine cineva la standul meu, îi fac o poză. După care adaug: Vă costă X lei. Persoana nu mai vrea poza. Eu ce fac cu poza respectivă?
- Trebuie să investesc în aparatură. Dacă timp de 1 lună nu vând nicio poză, ce fac cu aparatura?
- Toată lumea are un telefon care face poze. De ce ar cumpăra cineva o poză făcută de mine?
Și la fiecare dintre aceste gânduri am primit răspunsuri. 1. Da, îți faci firmă. E octombrie. Ai suficient timp ca până la deschiderea Târgurilor de Crăciun să ai firma. Forma juridică sub care îți poți deschide firma (PFA, II, SRL …) o poți decide după discuția cu un contabil. Sau poți vorbi și cu Răzvan (o cunoștință comună). El știe foarte bine domeniul acesta. 2. Da, închiriezi un spațiu. La un Târg de Crăciun. 3. Nu ceri nimănui niciun ban. Iei o tăbliță, scrii pe ea: Preț fotografie: 15 lei (sau cât decizi tu că va fi prețul). Lumea vede prețul. Astfel cine vrea poze știe deja că trebuie să plătească pentru ea. 4. Ai aparat foto, ai 2 obiective, ai baterie de schimb pentru aparat, ai încărcător, ai laptop. Niciodată nu avem prea multe obiective dar tu ai esențialul. Vei investi într-o imprimantă. Una mai ieftină pentru început. 5. Mai ales în cazul copiilor, părinții dau bani. Nu contează că au și ei aparat foto sau au telefoane care fac poze frumoase. Știi câte persoane dau 15-20 de lei în parc pentru un balon? Dacă tu ai avea un copil și mergi la un Târg de Crăciun, ai prefera să dai 15 lei pentru un balon? Sau pentru o poză pe care o va avea mulți ani ca amintire?
Hmmm eu aș plăti 15 lei pentru o poză. 🙂 Dar…
– Dar ce?
– Nu știu.
A trecut ceva timp din ACEL OCTOMBRIE când am avut discuția cu pricina.
M-am gândit la acea idee de multe ori. In multe variante. Am căutat online înformații despre cât costă o căsuță de la Târgul de Crăciun în diverse orașe – Târgoviște, București, Pitești (nu întrebați de ce Pitești. Dacă tot am găsit un articol pe subiect, l-am citit), Oradea, Sibiu.
M-am documentat ore întregi care este cea mai bună imprimantă foto pentru oameni la început de drum (care oferă un raport calitate/preț cât mai bun). Ba chiar am și cumpărat una.
Am făcut calcule peste calcule.
Am citit despre PFA, impozite, pensie și sănătate.
Am căutat sisteme de facturare. M-am interesat de case de marcat.
Și de fiecare dată când ceva nu mergea bine în viața mea profesională aveam aceeași placă. Atâta timp nu am avut nicio idee de afacere, îmi doream să îmi vină o idee. Fie ea bună sau nu. Și nimic. Apoi a venit Ionuț cu o idee excepțională și sigur i-am lăsat impresia că NU DAU 2 BANI pe ideea lui. Habar nu are cât de mult contează ideea oferită de el.
***
Mama m-a bătut la cap ani întregi să urmez un curs foto. M-a bătut la cap în 2007 atunci când mi-a oferit primul aparat foto mai deosebit. Un DSLR în valoare de 1800 lei de la Canon.
– Lasă-mă mamă. Cursul costă mai mult decât am dat pe aparat.
In 2019 mi-am cumpărat un mirrorless în valoare de 3000 lei tot de la Canon. Din salariul meu.
– Lasă-mă mamă. Nu dau eu mii de euro pe curs.
Peste o săptămână urmează să încep un curs de fotograf. Nu pentru a mulțumi pe cineva. Ci pentru că vreau să încerc. In vară am făcut o listă cu 10 traineri pe acest curs. Am solicitat păreri și impresii despre fiecare dintre ei iar lista s-a restrâns la 2. Pe unul dintre ei l-am găsit și pe YouTube invitat în cadrul unui podcast. Cita, la rându-i, pe altcineva: Fotografia este o modalitate de a opri timpul și de a păstra un moment pentru totdeauna. Și am știut că asta vreau să fac 🙂
Adi mi-a dat un sfat prețios. Să mă gândesc pe ce domeniu vreau să merg și să urmez cursuri, să mă specializez.
Ionuț mi-a dat o idee prețioasă de afacere. Poate nu va funcționa. Dar atunci când voi câștiga primii bani voi ști că datorită ideii lui am acei bani.
Iar mama… e acolo ca să mă susțină. Să se bucure cu mine și pentru mine. Și să mă încurajeze atunci când sunt tristă 🙂
Anate
Te iubesc!