Vă povestesc astăzi, după mult timp, despre un subiect drag mie. Despre FRUMOȘI. Pe bună dreptate lumea a început (de vreun an) să râdă sau să se întrebe ce e în neregulă cu mine atunci când zic: CE FRUMOS/FRUMOASĂ EȘTI!

Dar până acum chiar nu am spus-o în sens peiorativ chiar dacă am spus-o…foarte des.

Toată lumea e rea…

…până la proba contrarie. O fostă colegă de facultate, Ioana, cu activitate în social media se ghida după acest lucru. Că toată lumea e rea până la proba contrarie. Eu…eram și sunt puțin diferită. Diametral opusă chiar. Și eu am întâlnit oameni care m-au rănit. M-au dezamăgit. Și în care nu trebuia să am încredere. Dar…asta e. Timpul nu îl poți întoarce. Poți merge mai departe și să te înveți minte. Sau…să rămâi la fel. Să crezi în corectitudinea oamenilor până la proba contrarie.

Așa că mie îmi place să văd binele și frumosul în cei din jur. Asta neînsemnând că în cei 35 de ani eu am spus tuturor, pe bandă rulantă că sunt frumoși. Există persoane care orice ar face pe lumea aceasta voi evita cuvântul FRUMOS la adresa lor. Oameni din toate domeniile. Inclusiv fotbal 🙂

Primii frumoși

Am trăit într-un cadru în care nu am fost încurajată să îmi exprim emoțiile. Nici să fiu sensibilă. Nici să plâng. Așa că până în 2022 nu am spus oamenilor că sunt frumoși. Poate vorbeam despre persoane frumoase dar față în față sub nicio formă. Era frumoasă profesoara mea de română din generală, cea de mate și cea de franceză. Era frumoasă șefa mea care a murit la vârsta de 40 de ani din cauza cancerului. Și cam…atât în categoria frumoșilor notabil. (Notabil nu notar, da?)

In 2022 am avut un an foarte greu. Am plecat după mulți ani petrecuți într-o companie și m-am angajat la o agenție de turism. Nu mă cunoștea nimeni la fotbal și până atunci ajunsesem la 5 meciuri. + 2 în anul 2005 🙂

După 4 ani în care știam perfect ce trebuie să fac la job, am ajuns într-un loc nou, cu alte proceduri, programe folosite și atribuții. Și acolo au apărut 2 frumoși.

Frumosii de la agenție

Ei sunt foștii mei colegi, Victor și Laura. Victor, colegul meu din departamentul de vânzări de la care am învățat tot ceea ce am făcut ulterior timp de 8 luni cât am fost colegi. Laura era colega mea de la departamentul de producție și căreia îi vindeam cu plăcere circuitele ajutând-o și cu asigurările medicale.

Ei erau și foarte buni prieteni tocmai pentru că aveau anumite trăsături comune de caracter. Lucruri pe care, la rându-mi le-am considerat esențiale. Firi discrete și retrase dar totuși foarte deschise, prietenoase. Oameni care râdeau mult. La fel ca mine.

Fiind ceva nou, mi-a fost teamă de faptul că nu mă voi descurca iar dacă Laura avea biroul destul de departe comparativ cu al meu, Victor, avea biroul exact lângă al meu. Râdeam tot timpul, aveam glumele noastre, imitam alți oameni, vorbeam despre fotbal – pentru că deja din august 2022 începusem să merg cu regularitate la meciuri. Alte lucruri pe care le aveam în comun erau pasiunea pentru dulciuri cu ambii colegi și pasiunea pentru Cola, pe care o împărtășeam cu Victor.

La început majoritatea lucrurilor le-am învățat de la el. Și nu pot să uit cum avea o agendă pe birou și având atâtea taskuri, zi de zi mai completa lucruri noi în ea. Trebuia să îi trimită clientei Xulescu factura. Pe clienta Y trebuia să o înscrie la un circuit. Pe clienta B trebuia să o informeze despre condițiile de intrare în țară. Volumul de muncă era foarte mare iar printre atâția clienți care veneau în agenție sau sunau, mulți altii corespondau cu el pe whatsapp. Ah și bineînțeles, avea o pacoste de colega care îl întrerupea continuu din treabă ca să îl mai întrebe încă ceva. PE MINE!

Eu nu aș rezista niciodată unui stres continuu atât de ridicat. Dar el prefera să lucreze peste program, sau în weekend și să ajungă cât de cât la zi cu munca doar pentru a-mi explica mie ce trebuie făcut. Și a fost un om extraordinar pe care l-am apreciat și îl apreciez enorm.

Mi s-a părut incredibil din partea unui bărbat să fie atât de răbdător și drăguț. CE SUFLET FRUMOS ARE! mi-am zis. Dar nu i-am transmis lui acest gând pentru că nu am fost educată să fac asta.

***

Laura, colega mea, a avut la rându-i grijă să fie acolo cu mine și pentru mine. Ne-am plăcut pur și simplu. Poate fizicul și postura mea nu mă fac să par firavă sau gingașă. Cred că par mai degrabă un elefant într-un magazin cu porțelanuri. Dar am și eu din plin latura de gingășie. La ea, la Laura însă totul este gingășie. E superbă. Dacă mă gândesc la o balerină, mă gândesc la ea. E grațioasă. E scumpă, e dulce, e franțuzismul întruchipat. Are un stil frumos, feminin. E o bijuterie.

Concluzia e că dincolo de ceea ce se vede, de fizic, este starea. Este ceea ce exprimi și emani. E despre cât de frumos și cât de bun este sufletul tău. Despre profesionalism, despre a ajuta și a înțelege.

Și, într-o zi, fiind conștientă de faptul că s-ar putea interpreta altfel, i-am zis lui Victor că este frumos. S-a făcut liniște. Cum să spui așa, direct, unui om asemenea lucru? Eu l-am spus pentru că l-am simțit. Apoi i-am zis EI că este frumoasă de asemenea. Le-a plăcut. Cred că deși ulterior s-a ajuns la chicoteli și dat din coate pe la colțuri sau direct prin birou, au fost surprinși plăcut. Pentru că le-am mulțumit pentru oamenii care sunt și felul în care s-au purtat cu mine. Incă sunt frumoși. 🙂

Frumoșii din fotbal

Și tot în aceiași perioadă… prin intermediul noilor cunoștințe de pe Facebook am văzut contul unui băiat de la fotbal. Care arăta … bine. Oricum am gusturi proaste în ceea ce privește aspectul fizic al persoanelor de sex opus. Deci nici nu știu dacă arăta cu adevărat bine. Dar avea acel ceva care, pe vremea aceea făcea diferența – inteligența. Știa locuri, știa cărți. Citea. Ce bărbat citește în ziua de azi? Intrebați-o pe Dana Budeanu ce părere are despre bărbații care citesc. O va lua razna! Și se mai și epilează. O grămadă de defecte, serios. Era un făt…… cum ar zice doamna Dana. Și nu. F nu vine de la frumos.

Frumos – un termen pe care între timp începeam să îl folosesc la birou. Și…LA UN MOMENT DAT îl văd față în față pe acest băiat inteligent. Purtam adidași vișinii – cei de la Adidas pe care îi am de 5 ani și care sunt minunați, un hanorac roz prăfuit de la Adidas și niște blugi – habar n-am care. Era răcoare și când l-am văzut pe om nu am putut decât să zic – VAI CÂT DE FRUMOS E!

Sunt multe lucruri care îl fac pe un bărbat să fie bărbat. Dar primul lucru descoperit la el – în afară de inteligența din online – a fost ATITUDINEA. Au trecut câțiva ani și unele lucruri s-au mai schimbat. Dar… astăzi aș spune că inteligența și atitudinea sunt lucrurile care au rămas neschimbate. Care îl caracterizează.

Și apoi le-am zis și altor colegi de la job că sunt frumoși. Cei cu care mă înțelegeam bine. Și frumosului de la fotbal. Și ușor ușor, odată cu trecerea timpului, lista frumoșilor s-a mărit.

Cine sunt frumoșii de astăzi?

Aș spune că și Adi e frumos. Și Andrei e frumos. Și ei sunt tot de la fotbal. Adi e Adi – unul singur. Andrei sunt vreo 3. Și fiecare e frumos în felul lui. Unul prin faptul că este introvertit și drăguț, altul prin profesionalism și glumele făcute, unul prin duritate și seriozitate (sper ca 2 dintre ei să nu citească postarea, pentru că nu le place să scriu – sunt mai discreți, așa). Toți cei 3 Andrei sunt firi opuse celei a lui Adi. Dar frumusețea este un lucru comun.

E frumos și Ion. Pe care l-am văzut în 2 meciuri. Și care nu mi-a plăcut la niciunul dintre ele. Ce îl face să fie frumos? GRIJA. Faptul că folosește încă termenul – iubi – adresat soției lui chiar dacă sunt căsătoriți de ani buni. Faptul că nici nu contează că ne-am ciondănit. Atunci când a putut să îmi poarte de grijă și să țină o umbrelă să mă ferească ȘI PE MINE de ploaie, a făcut-o.

E frumos Mihai. (Aici să vă văd – nu multă lume știe cine e Mihai din fotbal) Pentru muncă depusă din 2012 până în 2023. Pentru munca pe care încă o depune și pentru că este considerat în continuare unul dintre oamenii care VISEAZĂ TEORIA legilor jocului. Chiar dacă uneori asta a presupus că a trebuit să mai alerge și prin sate și pe gârla din câte o localitate.

E frumos prietenul (între ghilimele) lui Sorin de la Malu cu Flori. Privirea pe care o are și concentrarea de care dă dovadă la fiecare meci sunt incredibile.

E frumos my (p)referee. Care este un adevărat profesionist. Care urmărește meciurile cu atenție dar care își permite să și ofere 1-2 informații unei zăpăcite ca mine. Pentru că, poate nu mă va ajuta vreodată informația despre cei 45-90 m și nici cea despre 90-120 m. Poate nu voi fi întrebată vreodată la job despre numărul minim de jucători de la meciurile de juniori și de seniori. Dar…peste ani îmi voi aminti că datorită lui știu. Și e…un frumos.

E frumos Bogdan. Care e un om…nu minunat. E un om extraordinar!

E frumoasă Ioana. Pentru că e. Pur și simplu.

E frumos M. Pentru că se coboară la toate prostioarele mele cu șobolanii de pădure, pătrunjel și alte asemenea.

E frumoasă Mirabela. Pe care am văzut-o o singură dată. Dar care a fost extraordinar de drăguță. Iar după meci a insistat pe cât posibil să merg cu ea și colegii ei și la următorul meci.

Și aceștia sunt doar câțiva dintre frumoșii din fotbal. Avem și frumosul cu cel mai frumos păr (Casă de Piatră!) și pe cel mai sufletist căpitan cu numele Alex și câți și mai câți.

ASTĂZI oamenii cărora le spun că sunt frumoși, le spun lucrul acesta pentru că, prin gesturile lor frumoase, prin cuvintele frumoase, prin profesionalism, prin oamenii care sunt, prin felul în care interacționează…sunt deosebiți. Pentru că învăț de la ei – să fiu mai bună, mai drăguță, mai sufletistă. Indiferent dacă îi întâlnesc în mediul online, în București, în vacanțe sau la fotbal.

Și a le reaminti celor din jur cât de prețioși sunt și cât de frumoși…pentru unii dintre ei chiar poate să facă diferența.