Locul 5 in Europa. Aici se situeaza tara noastra cu cele 8 regiuni viticole, 37 de podgorii si aproape 200.000 de hectare de vita de vie.

Am gasit o harta – de cativa ani buni ce-i drept – in care prezentarea podgoriilor este pe intelesul tuturor. Podgoriile sunt impartite dupa cum urmeaza

Podisul Transilvaniei – 5 podgorii

Dealurile Moldovei – 12 podgorii

Dealurile Olteniei si Munteniei – 8 podgorii

Dealurile Crisanei si ale Maramuresului – 4 podgorii

Colinele Dobrogei – 3 podgorii

Terasele Dunarii – 2 podgorii

Nisipurile din sudul tarii 3 podgorii

Dealurile Banatului – 6 podgorii independente (nu sunt incluse in nicio regiune viticola)

Eu, o necunoscatoare de vinuri, am aproape de sufletul meu 3. De care ma leaga amintiri. (S-ar putea crede ca sunt 2 dar… da, sunt 3)

Podgoria Murfatlar. Pentru ca este acolo, in „soarele Dobrogei”. Este peisajul preferat pe care il vad in fiecare vara cand merg la mare si cand ma intorc.

Celelalte 2 sunt podgorii grupate mai sus la „Dealurile Olteniei si Munteniei”. Pentru mine ele sunt: Podgoria din Oltenia si una dintre podgoriile din Muntenia (clar, nu cea mai cunoscuta din Muntenia)

In 2011 desenam trasee pe harta Frantei. Pe unde mi-ar placea sa merg cu bicicleta. Cautam si citeam despre podgoriile Frantei si voiam sa ajung in toate. Biciclete dragute, cosulete cu flori, picnicuri si struguri. Pahare cu vin si apoi dormit intr-un loc frumos. Dar revenind la tara noastra…

Podgoria Dragasani

Frumusetea podgoriei Dragasani este, pentru mine, la egalitate cu Amsterdam si Praga. Cand am platit 350 ron din salariul meu de agent de turism la una dintre unitatile de cazare ce ofereau vedere spre podgorie si Olt am fost fericita. Ca agent de turism trebuia sa marchez frumos primul meu weekend platit cu vouchere de vacanta. Iar odata ajunsa acolo, Oltul era mai frumos decat imi puteam imagina. Alinierea vitei de vie mai precisa decat credeam. Iar apusul si rasaritul m-au gasit infasurata intr-un prosop mare si moale privind tot ceea ce natura imi oferea.

Podgoria Stefanesti

Am petrecut 2 luni in vara lui 2015 la Stefanesti. 2 luni poate e mult spus. 4-5 weekenduri ca sa fiu mai exacta. Nici macar nu stiam ca la 5 km distanta de locul in care ma aflu exista o podgorie.

Podgoria aflata la cea mai mare altitudine medie a unei plantatii din sudul Romaniei. 413 m. Marcea, Stefanesti. Marcea are cele mai frumoase povesti. Despre care am scris AICI.

Asa ca, atunci cand am de facut un cadou, cand pierd un pariu, cand vine Secret Santa si iar am extras un biletel cu nume de barbat, aleg sa cumpar „vin de Stefanesti” sau „vin de Dragasani”.

Si am cautat

Cand am pasit in hipermarket am facut-o doar pentru ca am plecat prea devreme de acasa. Aveam ceva programat pentru ora 21.30 iar acum era 20. Afara ningea iar eu a trebuit sa gasesc un loc in care sa fie cald si in care sa petrec o ora jumatate. Am ales un hipermarket si galeria din jurul lui. Un Sephora. Un Pepco. Poate ceva de mancat in zona de restaurante. Verificarea „pietei incaltarilor de primavara”. 1 ora jumatate avea sa treaca imediat.

Din supermarket am luat dulciuri. Pe care le-am pus la loc ulterior. Si niste bulbi de flori. Pe care le-am pus si pe ele la loc. M-am amintit de faptul ca am vazut niste napolitane pe instagram la un influencer. Cu cocos. (Nu ma dau in vant dupa cocos dar…pentru seara aia mergea perfect cocos) Si in loc de rafturile cu napolitane vad rafturile cu vin. Eheeeei.

Lasa ca o sa ma duc direct la raftul cu vinuri rosii romanesti – Oltenia/Muntenia. Iau sticla cat ai clipi si mai mult de 2 minute n-ar trebui sa imi ia. Apoi o sa iau napolitanele cu cocos si niste Orbit. Si 2 meniuri Big Mac – unul mediu si unul mare (Oh, Andrei, ce dor mi-e de tine. ABC – colegul meu, Sagetator) si plec.

Vinul rosu…ala…hmmm…cum ii zice?

Ii putea zice in urmatoarele feluri:

Avincis, Casa Isarescu, Marcea. Simplu ca buna ziua. De fapt, Avincis si Marcea. Isarescu…imi place mie. Dar cand iei o sticla de vin pentru o persoana care stii ca nu il place in mod deosebit pe Isarescu, sa fim seriosi. Nu te duci cu o sticla de vin de la Casa Isarescu.

Am gasit vin de la Avincis la jumatate din bugetul pe care voiam sa il aloc. Si, in rest, nimic interesant. Dupa vinul rosu am trecut la rose. Dupa rose la alb. Acelasi rezultat. Si am luat rafturile de la capat.

Aia e, nu mai iau niciun vin. M-am plimbat prin magazin (uitand si de napolitanele cu cocos). Si pe cand voiam sa merg spre iesire cu cosul de cumparaturi in care sedeau rucsacul si geaca mi-am zis: Nu se poate sa nu gasesc vin.

Am lasat rucsacul si geaca in carucior si am alergat spre raftul cu bautura. Unde am mai verificat de 2 ori rafturile. Aceleasi pe care le mai verificasem si in urma cu 5 minute.

***

Pana la urma am ales un vin de la Avincis. La un pret putin mai mare decat cel discutat atunci cand am facut pariul pierdut de mine. Podgoria Avincis apartine familiei Stoica. Valeriu Stoica. Liberal, fost presedinte al Partidului National Liberal, avocat, profesor la Facultatea de Drept, Ministru al Justitiei. Mi se pare ca afacerea cu vin se potriveste de minune cu ceea ce este si a realizat Valeriu Stoica. Desi oamenii care imi plac mie in PNL nu sunt si pe placul domnului Stoica asta nu inseamna ca imi este antipatic. 🙂

Am vrut sa aleg un soi local – asadar Negru de Dragasani sau Cramposie Selectionata.

Cramposia Selectionata

Radacinile ei se intind si continua peste secole. Milenii chiar. La inceputul erei noastre, cand nici macar romanii nu ajunsesera pe teritoriul Daciei, cramposia era aici. Si este unul dintre putinele soiuri care exista inca de pe vremea dacilor. Iar timp de 2 milenii cramposia si-a gasit „casa” pe terenurile din regiunea Dragasaniului.

2000 de ani mai tarziu, in 1972 un grup de cercetatori a creat soiul numit astazi Cramposie Selectionata.

Negru de Dragasani

Fara a avea o poveste romantica si frumoasa ca cea a cramposiei, negru de Dragasani a fost omologat dupa Revolutie. Soiul a rezultat din hibridarea soiurilor Negru vartos si Saperavi. Si daca nici soiul „negru de Dragasani” nu „suna” a soi local, atunci care altul sa sune? 🙂

Am vrut sa cumpar vin rosu. Asa ca acesta a fost cel mai bun din punctul meu de vedere.

Un soi de struguri unic care își are originile în zona Drăgășani, unde își dezvăluie cele mai bune caracteristici. Strugurii sunt sortați a doua oară pe o bandă rulantă pentru a se asigura că sunt folosite numai fructe sănătoase și coapte. 100% dintre boabele de struguri sunt separate de cirochine înainte a intra la fermentarea la termperatură controlată. 30% sunt învechite în butoaie de stejar francez timp de 18 luni. Un soi reprezentativ pentru zona Olteniei, acest vin are o culoare violet intens și un buchet puternic cu o notă de condimente, arome de fructe negre precum cireșe negre și afine și o notă de violetă. Gustul este generos și delicat în acelasi timp, cu arome intense de cireșe suculente cu o notă subtilă de piper proaspăt.

Articolul de astazi vine dupa o perioada lunga in care nu am scris. Nu am gasit un motiv, nu am gasit un subiect. Pana astazi.

• Dragasani
• vin