Tocmai luam cursa de blablacar la ultima mea vizită la Sibiu. Mă întorceam spre București atunci când am încercat să îmi amintesc CÂND ȘI CUM A ÎNCEPUT TOTUL. Și cum am ajuns să am parte de acele zile minunate? In dimineața plecării m-am oferit să stau cu fiul prietenilor mei. Asta deși mie nu îmi plac copiii. Iar la plecare prietena mea a sperat că m-am simțit bine la ei. M-am simțit extraordinar. Si cam așa a început totul.
Pe când eram elevă de liceu mă gândeam la viața mea la facultate. Voi sta la cămin și voi cunoaște oameni noi din locuri diferite din țară. Ne vom împrieteni și vom avea relații care vor ține toată viața. Voi descoperi alte orașe fiind invitată de colegele mele de cămin în vizită. Iar eu le voi invita pe ele la rândul meu la Fieni. Cam așa vedeam eu viața ca student. Exact ca în filmele americane.
DAAAAAR, m-am înscris la facultate la Târgoviște. Credeți că nu exista cămin la Târgoviște? Ba da! Acolo le-am cunoscut pe Gabriela – care nu numai că venea dintr-un oraș frumos și curat- Buzău. Dar era născută pe 8 decembrie. Ca și mine. Pe Cristina și pe Ciprian. Cristina era o fată micuță și plăpândă iar Ciprian prietenul ei la acea vreme, astăzi soțul ei. La rândul lor, locuiau în Buzău. Apoi am fost colegă cu Alexandra. Din Ploiești. Nu, la Ploiești nu țineam să merg neapărat. Dar dacă voia ea să mă invite, mergeam, cum sa nu? Atunci mi se părea un oraș GRI. Sau negru. Negru – aurul negru. Astăzi aud că arată extraordinar. Deși propriu zis nu am ajuns niciodată acolo. Mai era Iulia. Ea nici măcar nu era din alt județ. Era tot din Dâmbovița. Dar eram nedespărțite. Si am fost colega si cu Simona – care era din Găești.
Și cu Evelina si Ramona care erau prietene. Și erau din Pucioasa-Bezdead. Deci 10 km distanță de Fieni.
Și…cam atât.
Important de precizat este însă faptul că nu am stat niciun an la cămin. Niciun an în total în cei 6 ani de facultate. Mergeam în prima luna de facultate, maxim a doua și apoi mă plictiseam de cămin și mă mutam acasă. Nici măcar acea o lună două nu era stat continuu. Eram mai mult acasă.
In care din aceste orașe am ajuns ulterior? In niciunul! Iulia a fost persoana cu care am ținut cel mai mult legătura după ce ea a absolvit. Căci s-a înscris la masterat în București și m-a invitat în 3-4 rânduri la ea. Avea o viață frumoasă. A locuit pe Magheru. A câștigat suficienți bani cât să trăiască bine. Și-a îndeplinit o dorință în ceea ce privește aspectul fizic. S-a mutat în zona Tineretului. Astăzi este căsătorită și are copii și nu ne-am mai văzut de 15 ani. 🙂
In fine, principalul motiv pentru care nu am putut sta la cămin a fost acela că eram prea obișnuită să stau cu mama. Imi era foarte dor de ea. Și Fieniul era suficient de aproape încât să îmi permit să fac naveta zi de zi. Sau…în zilele în care aveam cursuri. Știam că într-o zi chiar voi fi obligată de împrejurări să plec de lângă mama. Dar atâta timp cât încă aveam ocazia să o văd zi de zi, nu puteam să renunț doar pentru a locui la cămin.
***
In 2011, am început să îmi doresc să ajung la Drăgășani. Pentru mine, o persoana care niciodată nu plecase singură mai departe de București să ajung la Drăgășani era imposibil. Nu avem transport direct. Nici măcar nu știam cum aș putea ajunge. Oare…puteam ajunge fără mașină personală? Mi-a plăcut Oltul dintotdeauna. Dinainte de a ajunge pentru prima oară pe Valea Oltului – locul meu preferat din România. Nu văzusem niciodată, nicăieri Oltul. Dar îmi plăcea. Iar la Drăgășani, Oltul curgea cu și mai mare putere spre locul de vărsare în Dunare. Insă la Drăgășani nu era numai Oltul. La Drăgășani era viță de vie. Și chiar dacă nu sunt consumatoare de alcool am fost mereu pasionată de domeniul viticulturii. Din Drăgășani erau 2 oameni pe care parcă îi știam dintotdeauna.
Era 2000, iar eu eram în vizita la unchiul meu la Târgoviște. Unchiul meu era un mare cunoscător al politicii, pasionat de emisiuni politice și zilnic era abonat la diferite ziare precum Ziua, Adevărul, Evenimentul Zilei și alte ziare ale vremii. De unde știu că era 2000? Pentru că îmi amintesc perfect că Prim-Ministru era Mugur Isărescu. Erau știri despre el. Iar când m-am întors acasă, am început să urmăresc fără excepție știrile politice. M-am îndrăgostit de acest domeniu și mult timp mi-am dorit să îl cunosc pe acest domn. Aveam 12 ani dar nu conta vârsta. La puțin timp după această perioadă, eu, o mare iubitoare și cunoscătoare a Partidului Național Liberal am văzut la știri că noul președinte al partidului este Valeriu Stoica. Iar astăzi, 25 de ani mai târziu, Valeriu Stoica rămâne un om interesant, ale cărui apariții le urmăresc cu plăcere. Ultima apariție a fost la emisiunea In Fața Ta și mi-a plăcut la fel de mult ca toate celelalte. Iar cei 2 oameni politici au afaceri în Drăgășani.
Imi doream să am parte de răsărituri și apusuri la Drăgășani, să văd cum curge râul, să râd și să alerg printre vița de vie. Să îmi pun vin roșu într-un pahar special, să port o rochie superbă din mătase și să îmi fac poze frumoase. Dar era 2011. Și până la ultima vizită la Sibiu, în iunie 2025 mai aveau să treacă mulți ani.
***
2013. Venise momentul în care trebuia să plec. Nu puteam să fiu în continuare alături de mama. Aveam să plec pentru masterat la Sibiu. Am mers, eu îmi amintesc că mi-am depus dosarul la facultate (lucru care de fapt nu s-a întâmplat. Dar nici nu îmi amintesc, de fapt ce s-a întâmplat cu documentele mele) și am mers să văd o cameră. Camera în care urma să locuiesc. Camera se afla într-un demisol, undeva la 10 minute de Lidl de pe Mihai Viteazul dacă îmi amintesc bine. Chiria totală pentru cameră era 130 de euro/lună și aveam să locuiesc cu o fată. Era o cameră cu miros de umed, igrasie și erau pe ici pe colo tot felul de alte pete pe pereti. In ciuda spuselor proprietarei – că va vărui – nu am fost încântată. Si am pus anunț pe un grup pentru a-mi căuta colegi de chirie.
O altă fată îmi scrie. Și poate nu aș fi răspuns la mesaj dacă nu vedeam că scrie data nașterii. Nu știam de unde este. Dar era născută pe 8 decembrie. La fel ca mine. Și mi-am dorit să locuiesc cu ea. Poate ne asemănam. Poate ne împrieteneam și am fi rămas prietene toată viața, amintindu-ne la bătrânețe cum am venit la Sibiu de departe, cum am locuit în același apartament și aceeași cameră (căci cel puțin eu voiam să împart camera cu cineva măcar până găseam un job). Să râdem și să jucăm jocuri. Să plângem una pe umărul celeilalte când suntem triste și să ne bucurăm una pentru alta de reușite. Imi plăcea să călătoresc. Poate îi plăcea și ei. Și o invitam la Fieni. Chiar dacă probabil ea nu mă invita la ea acasă. Am văzut eu în 6 ani de Târgoviște că viața nu e ca în filme cu liceeni sau ca în Friends)
Am început să vorbim. Dacă fumăm, dacă preferăm să stam în aceeași cameră sau în camere separate. Ramona era o fată pe care EA o cunoscuse cu câteva luni în urmă. Deci eram deja 3 fete. Și după ce am povestit că și eu sunt născută pe 8 decembrie, am aflat că și a treia era tot Săgetătoare. Avea să fie de vis cu siguranță.
Și zisăi și celeilalte și ea zisă că nu vrea ea la casa aceea / Și noi găsirăm la fel / Mă uitai eu de dimineață cu ea – sunt câteva din lucrurile scrise de către Cristina. Iar în acel moment mi-am zis: E olteancă de pe undeva. In interviul Guvernatorului BNR luat de Eugenia Vodă, acesta fusese întrebat dacă folosește perfectul simplu atât de des întâlnit în acea regiune iar răspunsul lui avea să fie că acasă, în familie, îl folosește foarte des. Și ce înseamnă pentru dvs să fiți oltean? – avea să vină următoarea întrebare. Ce să însemne. Dacă ești născut la dreapta Oltului, te numești oltean. 😉
A venit apoi vorba despre părinți. Mi-a spus că până acum ea a stat cu mama ei. Dar a venit momentul să se descurce singură. Și ca îi este si o sa ii fie greu. Pentru că ea e copil chiar daca are 20 de ani. Eu aveam 24. Dar exact asta aș fi spus și eu. Că până la vârsta asta am stat cu mama mea și a venit momentul să mă descurc singură.
Poate mama o să vrea să vină vreodată pe la mine. Iar ea mi-a spus că, dacă vom fi 3 fete într-un apartament de 2 camere, putem să dormim toate 3 atunci când ne vizitează familia. Mi-a spus că de acasă până la Sibiu ea face mai mult de 3 ore. Iar eu i-am spus că fac de 6. De unde ești? Din Fieni. Dar tu?
EU SUNT DIN DRĂGĂȘANI – mi-a spus ea. Și am știut că e persoana alături de care vreau să mă mut.
Ne-am înțeles atât de bine și mi se părea că semănăm atât de mult! Imi imaginam cum o să o tot întreb despre Drăgășani. Imi imaginam că îmi va arăta poze multe. Și poate din Fieni era greu să ajung la Drăgășani. Poate și din Sibiu era greu să ajung la Drăgășani. Dar măcar exista cineva care să mă ajute cu informații. Să îmi explice cum pot ajunge acolo.
***
Nu am fost o persoană tocmai serioasă. Am vorbit la mijlocul lui septembrie 2013 când am hotărât să locuim împreună și apoi… Din 3 motive foarte importante nu am mai plecat la Sibiu. Nu am putut! Am decis să rămân acasă. Să mă înscriu la masterat la Târgoviște.
Vara următoare, în 2014 m-am mutat la Sibiu. Nici nu mi-a trecut prin minte să îi scriu Cristinei. Vorbisem de 2 ori în urmă cu 10 luni și acolo se terminase relația noastră. Există în viața noastră oameni pe care îi vedem o singură dată. Oameni cu care discutăm o singură dată în online. Și asta este tot. Dacă ne vom mai aminti peste zeci de ani de ei? Poate da, dar cel mai probabil nu. Pentru că între timp vom fi cunoscut mulți alți oameni. Noi fusesem 2 fete care își căutaseră chirie în același loc și același timp. Ca milioane de alți oameni din lume. Sau ca sute de alte persoane în Sibiu. In 2014, am căutat chirie și am găsit. Am fost colegă câteva luni cu o fată din Slatina, al cărui iubit, fost iubit, ulterior soț era din Drăgășani.
***
Abia în 2015, la 2 ani de la prima noastră discuție am vorbit din nou. Nu mai eram la Sibiu. Nici la Târgoviște. Mă mutasem în urmă cu 10 luni la București. In martie 2015 mă trezisem dintr-o dată dorindu-mi să mă cazez la cea mai scumpă locație din Drăgășani. Cu cel mai frumos view. Acum era august. Avusesem parte de o vară superbă. I-am scris cu rugămintea de a-mi oferi informații despre unitățile de cazare. Mi-a vorbit despre locația lui Valeriu Stoica 🙂 O locație unde o noapte de cazare costa cât 75% din salariul meu pe o lună.
***
Și un an jumătate nu am mai vorbit. Până când ne-am urat Crăciun Fericit în decembrie 2016.
***
8 luni mai târzu. Sfanta Maria. Purtăm ambele acest prenume. Chiar dacă cei din jur nu ne spun Maria niciuneia dintre noi. Ne-am urat La mulți ani. In perioada aceea ea își căuta din nou chirie. Eu eram la București.
După alte vreo 8 luni, în 2018, mi-a urat La Mulți Ani pentru mama. Pusesem eu un mesaj de La Mulți Ani. Ba chiar a precizat că noi suntem Săgetătoare. Iar mamele noastre, cele de care amândurora ne-a fost greu să ne despărțim sunt ambele … zodia pești.
ȘI APOI…
Eh, în ianuarie 2018 m-am angajat ca agent de turism. Mi-am dorit ca prima noapte de cazare plătită din banii mei ca agent de turism să îmi rămână în gând și suflet pentru toată viața. Iar locul în care îmi doream să ajung cel mai mult era Drăgășani. Am plătit o noapte de cazare la Domeniul Drăgași. Prețul era cam 20% in salariul meu. Destul de mult. La care s-a adăugat încă pe atât drumul. Dar a meritat fiecare leu. Pentru că ceea ce am descoperit la locație a fost mai mult decât mi-am putut imagina. Mă gândeam că poate apusurile și răsăriturile sunt frumoase. Dar nu am crezut că sunt atât de frumoase. Am crezut că Oltul poate fi văzut doar din anumite unghiuri și doar dacă te urci pe ceva. Pe un … acoperiș? Intr-un … pom? NU! Oltul se vedea simplu. Imens. Superb. Era acolo în fața locației la care m-am cazat. A fost magnific. A fost mai mult decât m-am așteptat.
***
30 iunie 2018. Cu un păr într-o nuanță superbă de roșu, cu un geamantan plin cu haine, rochii, bluze, machiaj, sandale, dulciuri și un vas cu porumb proaspăt fiert am plecat spre Militari. La Gorjului urma să mă întâlnesc cu cineva iar de acolo să plecăm mai departe. Eu plătisem tot. Cazare și benzină. Dar aveam nevoie de o mașină. La ora 6, în momentul întâlnirii a început să picure. Pic-pic-pic. Până am intrat pe autostradă. Și a început prăpădul. O ploaie torențială. Ștergătoarele nu făceau față iar eu începeam să regret că aleg să plătesc 40% din salariu pe un weekend ca acela.
Știi că Nicolae Bălcescu este undeva la Palermo? Poftim? Nicolae Bălcescu a murit în exil. Undeva la Palermo. A murit la 33 de ani și a fost înmormântat într-un cimitir in Palermo. Dar apoi osemintele lui au fost mutate într-o groapă comună. Și astăzi rămășitele lui pot fi oriunde, căci urma le-a fost pierdută. Uite aici este drumul spre Bălcești (Vâlcea), de aici era mama lui Nicolae Bălcescu, spun eu chiar în momentul în care se însenina. Am ajuns la Drăgășani pe o vreme bună. Plăcută. Curată. Ne-am oprit în parc, ne-am oprit să mâncăm în oraș și apoi am mers spre cazare. Superbă! Am făcut poze și am postat poze.
Anaaaa! Ești în Drăgășani? Ne vedem! îmi scrie Cristina. M-am bucurat enorm. Am plănuit să ne vedem într-o jumătate de oră. Ne-am întâlnit. La 5 ani distanță de la momentul în care eram 2 fete care locuiau departe de Sibiu dar 2 fete care nu aveau ce să facă în orașele natale și trebuiau să plece departe de familie pentru un viitor mai bun. M-a emoționat foarte tare să o văd. Ne-am plimbat, ne-a povestit tot feluri de lucruri, ne-a povestit despre oraș. Unde a locuit Mugur Isărescu, unde a scris Gib Mihaescu. Și apoi ne-am despărțit nu înainte de a ne recomanda încă un loc pe care să îl vizităm. Casa Părăsită, aflată dincolo de crama Iordache.
Imediat ce ne-am despărțit i-am zis persoanei care mă însoțea. INCREDIBIL, PARCĂ AȘ FI EU. Adică semănăm atât de mult la caracter. Și e … cel mai bun ghid. E magnifică. Nici măcar eu care iubesc să călătoresc și să … fac pe ghidul nu sunt atât de bună cum este ea. Apoi am plecat spre Casa Părăsită. Dar la un moment dat am uitat indicațiile primite și i-am scris. Am făcut poze cu ceea ce vedeam de jur împrejur iar ea ne-a ghidat. Pentru că…asta face un ghid. Ghidează. Povestește. Ii ajută pe ceilalți să descopere locuri noi. Spre surprinderea mea doar ce ajunsesem la Casa Părăsită când mi-a spus că vine și ea cu prietenul ei. 🙂
Au venit după noi. Și a fost frumos. Am urcat niște scări. Care nu mai aveau treptele propriu-zise ci doar marginea din lemn. Mi-a fost frică să urc. Dar urcând în 4 labe și pur și simplu ținându-mă de următoarea treaptă, am urcat. Pentru că de sus vedeam Oltul și toată vița de vie care ne înconjura. Am făcut multe poze. Prietenii mei aveau o pungă de semințe. Nutline de floarea soarelui. Nu o să uit. Nu cred că am mâncat dar la întoarcere, am avut o perioadă lungă în care am mâncat. Iar astăzi, în continuare de câte ori mănânc Nutline îmi amintesc acea zi. Am văzut poate cel mai frumos apus din viața mea. Mi-ar fi plăcut să fiu însoțită de cineva de care să fiu îndrăgostită. Să am fluturași în burtă, în inimă și în creier. Să mă simt iubită. Nu a fost chiar așa. Dar a fost un weekend de vis. Pentru că în afară de partea sentimentalo-romantică îmi îndeplinisem un vis pe care îl aveam de 7 ani.
Și ceea ce nu știam atunci era faptul că aveam să îmi găsesc o prietenă pentru totdeauna. O prietenă de care mă leagă nu numai faptul că… 1. Suntem născute pe 8 decembrie si 2. Ne cheamă Maria. Nici 3. Faptul că ne plac pisicile ori 4. Că ne place roșul. Nu e doar faptul că iubim 5. Perfectul simplu ori că 6. Ne place Oltul sau… 7. Să călătorim, în general. 8. Că am ales ambele Sibiul ori 9. Că niciuna dintre noi nu fumează. Că 10. Ne place magicul și 11. Că ne-a fost greu când am plecat de acasă. 12. Nu ne plac nici micii. Nici mie nici ei. Dar ne place 13 sa ne oferim una alteia recomandări de locuri.
Din 2018, atunci când ne-am cunoscut personal am ținut legătura. Ne-am văzut de fiecare dată când am ajuns la Sibiu chiar dacă uneori asta a presupus să iasă în oraș cu o burtică mare sau să revină mai devreme din locurile în care era plecată pentru a ne întâlni. Cu ea și prietenele ei m-am dat pentru prima oară în roata panoramică de la Târgul de Crăciun. Cu ea și familia ei mi-am petrecut a 34 a aniversare.
Iar anul trecut, in iunie, cu ocazia FITS, a ales să mă invite pentru a sta un weekend la ea și familia ei. Nu la Drăgășani ci la Sibiu. A fost … la fel ca prima oară când ne-am văzut. Cel mai bun ghid. M-au dus să văd stelele și să mă plimb cu mocănița. M-au cazat și mi-au oferit toate condițiile. Iar apartamentul ei arată IDENTIC cu cel pe care mi-aș dori și eu să îl am. Doar că în al meu ar fi o dezordine atât de groaznică încât abia ai putea să intri în casă. Pur si simplu in spatele usii de la intrare s-ar afla cutii pline cu cutii goale 🙂 , haine aruncate, șosete, obiecte de machiaj, incarcatoare, sticle goale si pline, toate amestecate.
Duminică dimineață s-a trezit devreme. Pentru că acesta este poate al 14-lea lucru comun. Ne trezim devreme. Și am stat la povești. Eu i-am povestit despre ultima mea relație. Ea mi-a povestit despre situații avute cu medicul de familie. Apoi, cât timp a făcut ea o baie relaxantă pentru că… 15. amandurora ne place să facem baie în cadă. Cu spumă și lumânări parfumate, am stat cu copilul ei. Mie… nu-mi plac copiii. Am zis-o și la începutul postării. Dar unii copii sunt speciali. Al ei este cu siguranță special pentru mine.
Și am apreciat foarte mult faptul că l-a rugat pe soțul ei să mă ducă până în centru. Și mi-a oferit libertatea de a face tot ce vreau în weekendul petrecut acolo. Nu m-a condiționat niciun moment să stau cu ei sau după ei sau să fac ceva anume.
Iar lucrurile astea au transformat-o dincolo de cel mai bun ghid în cea mai bună gazdă.
Dacă nu e voie cu copii în poze, îi scoatem fără nicio problemă:)
