Pentru ca de curand mi-am petrecut ziua de nastere, am vrut sa impartasesc cu voi lucrurile pe care le-am facut in acea zi.

Sa va povestesc despre bicicleta, despre faptul ca am baut vin (desi cine ma cunoaste stie ca nu consum alcool), despre mini-tort-ul sunt forma de gogoasa si lumanari si despre zapada. Am ajuns la zapada cu o alta persoana la fel de misto ca mine 🙂

Nu am scris postarea despre aceste lucruri. Dar am scris zilele trecute, in drum spre Targoviste despre bicicleta.

E ca mersul pe bicicleta

Aud uneori expresia asta. Cand e vorba de a invata sa fac lucruri diverse, se gaseste cate cineva care sa spuna: Eh, e ca mersul pe bicicleta.

Si habar nu am ce inseamna asta. Adica se invata usor? Se invata greu? Se invata usor dar se uita repede? Sau se invata greu si se uita…repede? Cand aud ca e ca mersul pe bicicleta raspund frumos: Ah, nu vreau sa aflu cum e. 🙂 Pentru ca eu nu pot merge pe bicicleta.

Bicicleta din copilarie

Când eram foarte mica am primit o bicicleta. Era adusa din Turcia. Și mi-o amintesc perfect. Șaua era infoliata intr-un plastic transparent. Intr-o culoare verde-galben fosforescent cu steluțe galben-aurii si 4 roti. M-am dat ani intregi cu acea bicicleta împreună cu vecinele mele. Bine, anii intregi sunt 3-4 dar mie mi se păreau mulți. Apoi, pentru ca îmi plăcea sa desurubez absolut orice găsesc în cale, am desurubat rotile ajutătoare. Și pana acolo a fost. Nu am putut sa mai merg niciodata cu ea. Credeți că nu s-a gândit nimeni sa ii remontam rotile? Ba da! Dar nu numai ca îmi plăcea sa desurubez orice, dar eram și imprastiata. Șuruburile cine știe pe unde zăceau.

În anii ce au urmat am descoperit rolele. Marea mea pasiune de atunci. Ma dădeam zilnic cu ele în curte. Apoi de la poarta noastra pana la poarta Fabricii de Ciment. Nu am avut niciodată echipament de protecție și nici nu m-am accidentat. Și nu știu cum s-ar fi dezvoltat musculatura corpului meu de la bicicleta. Dar rolele m-au ajutat sa imi iubesc foarte mult corpul.

Abia târziu am căzut foarte rau cu rolele iar timp de 10 zile a trebuit sa iau un antibiotic puternic pentru ca nu reușeam sa mai scap de infecție. Iar de 2 ani locul meu preferat pentru mersul cu rolele este de acasă pana dincolo de stadion.

În fine, revenind la bicicleta, mersul pe bicicleta oferă mai multe beneficii decât rolele. Cu rolele nu ma pot plimba pe orice fel de drum. Trebuie sa fie un drum drept, fără denivelări, piatra cubica sau balti. Apoi trebuie sa nu fie drum din pământ. Iar viteza de deplasare este destul de redusa. Pentru o persoana ca mine, care își dorește de ani de zile sa bifeze anumite destinații, lipsa permisului de conducere, dar mai ales a posibilității de a folosi o bicicleta este un mare minus.

Unde as merge cu bicicleta

Lacul Bolboci este unul dintre locurile în care imi doresc sa ajung. Da, stiu, se poate ajunge și cu mașina. Dacă ai una sau dacă are cine sa te ducă. Am încercat sa conving vreo 6 persoane sa meargă. Pe jos. Când auzeau de peste 20 km nici nu voiau sa mai continue subiectul. Apoi Leaota. Persoanele care ma cunosc foarte bine știu cât am regretat în martie 2011 faptul ca nu am avut cum sa merg acolo. Și da, n-am dormit niciodata intr-un cort și nici în condiții ca cele ale cabanei de acolo dar mi-ar plăcea sa experimentez asa ceva. Pentru placerea de a vedea stelele la munte intr-o noapte senina, merita sa fac orice efort.

Sau poate sa merg în aprilie când e încă zăpadă. Acea zăpadă de care, când mi-e dor, merg în tribuna de la stadion sau pe dealul de la Cruce pana sus sus de tot iar în fata am Leaota. Mi-ar plăcea sa merg și la lacul Sfânta Ana (nu chiar cu plecare din Fieni). La Cabana Cozia sau pe muntii din apropierea localitatii Balan.

Ultimele plimbari cu bicicleta

Eram în vacanta de vara dintre clasa a X-a și a XI-a când am mers la familia prietenului meu din acea perioada. Sat Trestieni, județul Giurgiu. Undeva dincolo de Brezoaele. Nu existau mijloace de transport in comun care sa lege localitățile între ele și fiecare familie avea cel puțin o bicicleta care o ajuta sa își asigure traiul zilnic și sa facă conexiuni cu drumurile județene sau naționale. Îmi amintesc ca am mers pe portbagajul bicicletei cativa km. La un moment dat ma dureau foarte tare picioarele și a oprit la o cunoștința pentru a cere cu împrumut o perna pe care sa o așez sub mine. Mi-a plăcut. Dimineata de vara, drum din pământ, iar în stânga și în dreapta cartofi, varza, grâu și floarea soarelui.

10 ani mai târziu, Vlad făcea același lucru pe străzile din Amsterdam. Ma „cara” pe bicicleta prin oras iar eu râdeam și eram atat de bucuroasa! Ma țineam de el și strigam în stânga si-n dreapta: „hello! Hello!”, „Good Morning”. Ne-am plimbat pe străzi principale, ne-am plimbat prin parcuri, la vale și la deal. Nu l-a făcut prea fericit faptul ca a trebuit sa pedaleze cu mine în spate la „urcus” dar s-a descurcat foarte bine.

Bicicleta mi-ar da LIBERTATEA. Libertatea de a descoperi locuri in care altfel nu pot ajunge. Libertatea de a pleca la orice ora imi doresc. Catre ce destinatie imi doresc. M-ar ajuta sa imi indeplinesc dorintele.

Si…am incercat

Au fost 6 persoane care au încercat sa ma învețe.

– Ah apreciez dar știi, au mai încercat 2 persoane și n-au reușit.

– Lasă că reușesc eu.

Nu, nu reușea. Și asa am ajuns la

– Au mai fost 5 persoane care au încercat sa ma învețe. Culmea. Tot n-am reușit.

Și au încercat diferite categorii de persoane. Oameni foarte apropiați, oameni cărora le place mult mersul pe bicicleta, oameni care fac parte din echipe naționale de bicicliști și participa sau au participat la curse și concursuri naționale. Nimic.

Am invatat la Sibiu sa merg pe bicicleta?

Exista cateva locuri in care mi-ar placea, in mod deosebit sa invat sa merg pe bicicleta. In Olanda, in Franta sau la Sibiu. De ziua mea am inchiriat o bicicleta (1 leu/ora sau 10 lei/24 ore) si mi-am zis ca nu poate sa fie chiar atat de greu. Voi incerca pana reusesc. Ce pot sa patesc in cel mai rau caz? Sa…cad?

Si inarmata cu muuulta incredere am scos bicicleta din suportul ei. Dar era drum pavat. Hmmm am mers cu bicicleta pana la drumul drept, fara denivelari. Cu bicicleta. Adica mergeam pe LANGA ea si nu pe ea. Am ajuns la drumul drept si…urca-te pe ea. Trebuia sa ma fi filmat cineva ca sa intelegeti cat de amuzanta eram. Asta la partea cu incercatul de a ma aseza pe ea. Despre pedalat nu poate fi vorba. Pur si simplu dupa ce ma chinuiam sa ma asez, ma dezechilibram, ghidonul facea stanga-dreapta si bicicleta venea de-a dreptul peste mine. Si, nu stiu ce neam de biciclete sunt acelea. Dar sunt grele, nu gluma.

Dar...poate candva o sa invat sa merg pe bicicleta. Sau…poate nu.