Nu puteam lăsa să treacă luna martie fără a vă povesti despre câteva surprize care mi-au fost făcute de-a lungul timpului în luna mare. Marțișoare de la fotbal.

2 martie. O zi obișnuită pentru fotbal, dar specială pentru mine. In acea sâmbătă, după luni de pauză, urma să reînceapă campionatul Ligii4 iar eu, la prima oră, mă îndreptam spre gară. Nu mă așteptam însă ca ziua să fie marcată de un gest care mi-a rămas în suflet.

Reprezentații echipelor se salutau, jucătorii își făceau încălzirea, iar în aer plutea acel aer rece, dar plin de viață, specific începutului de primăvară. La un moment dat, un reprezentant al echipei gazdă s-a apropiat și, cu o expresie sinceră, mi-a spus:

„Îmi cer scuze, nu m-am gândit că vei fi prezentă și nu am un mărțișor pregătit pentru tine.”

Am zâmbit. Nu venisem la meci pentru mărțișoare, ci pentru fotbal, pentru emoția jocului și plăcerea de a revedea oameni dragi pe care nu îi mai văzusem de câteva luni.

Timp de 30 de minute, mi-am continuat discuțiile și fotografiile, fără să dau prea multă importanță acelui moment. Însă, spre surprinderea mea, domnul respectiv s-a întors. De data aceasta, avea în mână o zambilă și un mărțișor special – o figurină cu Tinkerbell. Mi le-a întins cu un zâmbet cald, iar eu am fost copleșită de emoție. (Nu cred că a ținut în mod special să fie un mărțișor care să mă caracterizeze. Dar Tinkerbell chiar a fost o alegere bună 🙂 )

Nu era doar un simplu cadou, era o dovadă că fotbalul nu înseamnă doar scoruri și tactici, ci și oameni care știu să aprecieze prezența celorlalți. Un gest mic, dar care a făcut ziua aceea memorabilă pentru mine.

Un alt meci, un alt mărțișor, aceeași emoție

După prima experiență surprinzătoare cu mărțișorul de pe stadion, nu mă așteptam ca acest gest să se repete. Dar fotbalul și oamenii din jurul lui știu mereu să ofere momente speciale.

De data aceasta, era vorba despre un meci din Liga3, la Progresul Spartac. O zi de primăvară, care părea mai degrabă o zi târzie de toamnă cu frig, atmosferă întunecată și o ploaie ușoară. De cum am ajuns în curtea din Intrarea Vrabiei, două doamne au venit spre mine cu un plic cu mărțisor în interior. Un astfel de mărțisor a primit fiecare dintre persoane de sex feminin prezente la meci. Iar fiecare mic simbol venea însoțit de un mesaj simplu, dar cald:

„Progresul Spartac vă urează o primăvară frumoasă.”

Un gest mic, dar care spunea multe. Acolo, pe stadion, cineva se gândise să aducă un strop de primăvară și să facă ziua mai frumoasă.

Am zâmbit, la fel ca celelalte doamne și domnișoare care au primit acel dar simbolic. Poate că fotbalul nu e văzut ca un loc al gesturilor delicate, dar mie acel mărțișor mi-a arătat că, dincolo de competiție, există și un sentiment de comunitate, de apreciere.

Fotbalul e despre emoție, despre trăiri intense, dar și despre astfel de momente care îți arată că nu e doar un joc, ci și o poveste plină de oameni frumoși.

Când arbitrii devin Moș Crăciun de… 1 Martie

Era o zi de decembrie în care ploua iar un arbitru a insistat să îmi ofere umbrela lui. Nu am acceptat-o. Eram la începuturile mele în această lume, a fotbalului. Probabil până primăvara următoare aveam să îmi iau gândul de la fotbal. Iar respectivul arbitru avea să rămână pentru totdeauna fără umbrelă.

Un an mai târziu, departe de casă, la un meci amical, portarul unei echipe, arbitru la origine, a venit lângă mine în tribună și mi-a oferit un pumn de dulciuri. Ciocolată și bomboane. Am fost impresionată. Nu mai primisem niciodată nimic la fotbal. Ah, ba da. Mere și covrigi la Brezoaele 🙂 :X Și rondole din orez expandat cu glazură de caramel sărat și ciocolată. Acele dulciuri le-am păstrat ca amintire.

Și a urmat surpriza de 1 martie. Dacă în mod obișnuit mărțișoarele sunt simboluri ale primăverii, cel pe care l-am primit de la arbitri a fost cu totul special. Nu doar pentru că a fost diferit, ci pentru că a venit din partea unor oameni pe care îi admir și cu care am construit, de-a lungul timpului, o relație extraordinară.

Dincolo de fluier și cartonașe

Arbitrii sunt adesea văzuți ca personajele negative ale fotbalului. Sunt cei care iau decizii contestate, cei asupra cărora se îndreaptă privirile furioase ale tribunelor și uneori chiar furia jucătorilor. Ca să nu mai zic despre cuvintele strigate din tribune.

Dar eu i-am privit mereu altfel. Cu fiecare meci la care am fost prezentă, am început să le observ expresiile, modul în care comunică, cum gestionează presiunea și cum trebuie să ia decizii în fracțiuni de secundă. (Știați ca un arbitru central ia, în medie, în jur de 150 de decizii pe parcursul unui meci? Un arbitru asistent ia de 9-10 ori mai puține decizii. Dar e acolo pentru a-l ajuta pe central). Am realizat că arbitrajul nu e doar despre reguli, ci și despre caracter, despre echilibru și despre o forță interioară impresionantă.

Mai mult decât un simplu fotograf sportiv, îmi place să spun că micronișa mea sunt imaginile surprinse cu arbitri. Îmi place să le capturez concentrarea, determinarea și momentele în care, ei sunt, de fapt, cei care mențin ordinea pe teren.

De-a lungul timpului, am reușit să leg prietenii frumoase cu mulți dintre ei, bazate pe respect reciproc și pe aprecierea muncii pe care o fac.

Un „mărțișor” neașteptat

Așa că, atunci când am primit un „mărțișor” de la arbitri, nu a fost doar un gest frumos, ci și o confirmare a relației speciale pe care am construit-o cu ei. Dar, spre surprinderea mea, nu era un mărțișor obișnuit.

În loc de un mic simbol prins cu șnur alb-roșu, am primit… dulciuri și haine! Mai degrabă un cadou demn de Moș Crăciun sau Moș Nicolae decât de 1 Martie – sper să nu citească faptul că am zis despre ei că-s… moși 🙂

Ajunsesem la stadion, priveam spre teren atunci când, am auzit un „Ana” strigat ușor. Am stat cu cei 3 de vorba câteva momente înainte de meci și atunci am avut parte și de această surpriză care m-a emoționat. Nu era vorba doar despre ce am primit, ci despre faptul că acești oameni, mereu grăbiți și concentrați pe meciuri, și-au făcut timp să îmi ofere un semn de apreciere. Îar eu am simțit că fac parte din lumea lor.

Pentru mulți, arbitrii sunt doar figuri autoritare de pe teren. Pentru mine, sunt oameni, fiecare cu poveștile, pasiunile și provocările sale. Iar acel „mărțișor” neașteptat a fost încă o dovadă că fotbalul este și despre legăturile pe care le construim în jurul lui.

Mărțișorul care simbolizează speranța

Fotbalul nu înseamnă doar echipe mari, meciuri tensionate și tribune pline. Uneori, cele mai frumoase povești vin din locuri mai mici, acolo unde pasiunea pentru acest sport începe să prindă rădăcini. Așa a fost și cu următorul mărțișor pe care l-am primit.

De data aceasta, gestul a venit din partea președintelui unei academii de fotbal pentru copii. Un om care își dedică timpul și energia pentru a forma nu doar viitori fotbaliști, ci și caractere puternice. Într-un moment de respiro, s-a apropiat și mi-a oferit un mărțișor diferit de celelalte – o brățară roșie, simplă, cu o biluță albă sub formă de perlă.

Mi-a întins-o cu un zâmbet cald, fără prea multe cuvinte. Era un gest simbolic, un mărțișor care, dincolo de tradiția specifică zilei de 1 Martie, mi-a transmis o idee frumoasă: în fotbal, la fel ca în viață, detaliile mici fac diferența.

Am privit acea biluță albă și m-am gândit la copiii din academie. La inocența și speranțele lor. La modul în care fotbalul îi învață lecții importante, dincolo de jocul propriu-zis. Mărțișorul primit atunci nu a fost doar un cadou, ci un simbol al începuturilor, al visurilor care cresc, al pasiunii pentru fotbal care se transmite de la o generație la alta.

Uneori, cele mai prețioase daruri nu sunt cele mai sofisticate, ci cele care vin din inimă.

Mărțișorul este, în esență, un simbol al primăverii, al începuturilor și al gândurilor bune. Dar, dincolo de tradiție, ceea ce îl face special este locul din care vine și emoția din spatele gestului. Nu mă așteptam să primesc mărțișoare pe stadioane, într-un univers în care de obicei se vorbește despre strategii de joc, decizii de arbitraj și scoruri. Și totuși, fotbalul mi-a oferit din nou surprize, arătându-mi că dincolo de competiție există și căldură, respect și legături sincere.

De la o floare oferită spontan, la mărțișoare împărțite suporterilor, la daruri venite din partea unor oameni pe care îi admir, fiecare moment mi-a arătat că frumusețea stă uneori în gesturile simple și neașteptate.