De curând am decis sa merg la Târgul de Crăciun de la Targoviste. Și nu voi posta imagini cu luminite, sclipici, inimioare, globulețe sau căsuțe cu produse ca turta dulce sau altele craciunistice. Vreau sa va povestesc despre Cristi, omul care m-a insotit.

Știți scenele acelea din filmele de acțiune în care cineva dezamorseaza o bomba? Și trebuie sa aibă mare grija sa taie firul corect căci altfel se sfârșește totul? Acel om care nu schițează niciun gest și pare ca are toți mușchii fetei „înghețați „?

Știți scenele din săli de operații în care medicul e concentrat? Si ai senzatia ca nici nu respira?

Asa l-am cunoscut pe Cristi. Când l-am vazut pentru prima oara purta fes. Și semăna cu Enrigue Iglesias în videoclipul piesei Hero. (Melodia e de vreo 20 de ani deci recomand sa o cautati pe youtube daca sunteti tineri) Și el si fesul. Serios acum, ce om poarta în octombrie fes? Eu nu port nici măcar în ianuarie.

S-a prefacut ca nu ma cunoaste. Ia hai, Vaya con Dios mi-am zis în gand. Iar mai târziu când am dat nas in nas eu m-am uitat în direcția opusa.

Doar ca acum nu era octombrie. Era decembrie. SIA canta o melodie de pe albumul ei special de Crăciun iar noi ne aflam în Curtea Domneasca. La targ.

– Chiar m-ar interesa ce ai scrie despre seara asta, mi-a spus el.

O sa scriu despre ce am invatat de la el.

Sentimentele & examenul

Când l-am vazut pentru prima data, m-am întrebat cum poate sta atât de concentrat pentru atât de mult timp. Nu ii vine sa strănute? Nu ii vine în minte vreo situație amuzanta care sa il faca sa rada asa, pe nepusa masa? Nu îl mănâncă nasul? Nu îl mănâncă în cap? Se părea ca nu. Probabil era un insensibil. Un „domnisor” (cum ar zice colega mea), care își parca în garaj un Audi A7 (sau măcar A6), ori un VW modelul ala scump. Deși îl vedeam și la volanul unei decapotabile. Dar neapărat masina neagra.

Când l-am vazut pentru a doua oara am realizat ca el chiar e un barbat mișto. Ca rade, glumește, se stramba si te face și pe tine sa razi.

Pana în acea zi stiusem cu ce se ocupa. Dar ceea ce aflasem exact în ziua in care ne-am văzut pentru a doua oara, m-a surprins. Eram în metrou. Ma îndreptam spre Basarab ca apoi sa plec la Targoviste și am aflat.

3 ore mai târziu îl întrebam cum a fost acel moment.

Stii, mi-a fost foarte greu. Pentru ca îmi doream sa promovez examenul și când am văzut ca numele meu se afla sub linie, am avut un soc. Mi-a fost atât de greu sa îmi revin. Cred ca persoana clasata înaintea mea luase 8.93 iar eu 8.92. Dacă eram undeva la coada listei îmi era mai ușor și ma resemnam dar asa, sa fie o sutime care sa ma despartă de împlinirea unui vis a fost dureros. Mi-a luat ceva timp sa îmi revin și sa trec peste.

Cand si-a vazut numele sub linie nu s-a gandit ca in decembrie 2022, o femeie il va intreba despre acel examen. Poate nu s-a gândit nici la faptul ca într-o buna zi va fi acolo unde este astăzi. Dar a luat-o de la capăt. A muncit, a învățat, a citit. Și a …reîncărcat. Și 2 ani mai târziu, cu examenul promovat, sarbatorea pe malul Dunarii, la Galati. Era sfarsitul verii.

Am învățat de la Cristi sa nu renunti. Dacă ai un vis, urmeaza-l. S-ar putea sa nu îți reușească din prima. Sa fii primul de sub linie. Sau omul cu cea mai mica medie. Dar intr-o zi o sa reușești. Și atunci o sa realizezi ca eforturile tale te-au facut un om mai bun.

***

Cristi m-a învățat despre Reconversie Profesionala. Vorbisem odată cu un consultant de cariera. Sunt mulți și buni pe LinkedIn.

– Poți sa faci orice iti dorești, Ana.

– Dar eu nu știu ce sa aleg. Cum aflu?

– Îți iei timp pentru tine. O zi de concediu. O săptămână de concediu. Cat ai nevoie. Îți dai seama ce vrei sa faci: poate vânzări, contabilitate, programare. Apoi cauți cursuri în domeniu. Îl alegi pe cel mai bun. Și îl urmezi. Înveți. Citești. Îți dedici cât mai mult timp. Apoi ai o poveste pe care sa o spui. Una foarte bună.

– M-ai pierdut la programare. Cum sa fac eu programare? Nu știu nici măcar sa deschid un calculator.

– Eh nu te mai pisici și alinta atât. Da, programarea e foarte diferita de ceea ce ai făcut pana acum. Dar asta nu înseamnă că dacă vrei sa înveți asta, nu vei reuși. O sa iti fie greu, sunt sincer. Dar poți orice îți dorești tu! Sa nu uiți asta!

Cristi mi-a povestit despre jobul lui de astăzi.

– După absolvirea facultății am lucrat în domeniul în care urmasem studiile. Dar nu îmi plăcea. Nu imi convenea nimic. Apoi am avut problema de sănătate și a trebuit sa stau acasă. Am realizat ca trebuie sa fac ceva. Si am urmat un curs în domeniul X. Domeniul în care lucrez acum.

Wow. Asa ca a doua lecție învățată de la Cristi e ca trebuie sa depășești orice situație. Sa vezi mereu luminița de la capătul tunelului. Poate sa te sperie ca naiba o boala pe care sa o ai. Sa te gândești ca e posibil ca niciodată sa nu mai ai viata pe care o avusesei pana la acel moment. Dar apoi treci peste și decât sa îți plângi de mila, înveți ceva nou. Nu exista lucru pe care sa îl înveți și care sa nu îți folosească intr-o buna zi. Ce faci? Bocesti în pat la viata ta de dinainte de operație? Sau ii arăți vieții ca nu te-a dărâmat ci doar ti-a oferit timpul necesar pentru a te specializa în alt domeniu?

Vulnerabilitatea

Omul pe fața căruia nu citisem in prima zi nicio emoție, era lângă mine și era vulnerabil. Simteam vulnerabilitate în fiecare inspirație și fiecare expirație. Și nu înțelegeam de ce nu se abține. Vulnerabilitatea nu e o calitate. Oamenii cu vulnerabilități nu au cucerit imperii. Nu au clădit imperii.

Dar vulnerabilitatea îl făcea uman. Nu mai era un robot ca în octombrie. Nu ii era rușine sa fie vulnerabil. Era parte din el. Iar eu, deși nu am de ce sa ma laud cu asta, m-am simtit onorata sa cunosc un om atât de puternic și vulnerabil în același timp. Cred ca atunci când ești puternic, când ai o vârstă și o încredere aproape nelimitata în tine, nu vezi acele lucruri ca vulnerabilități.

Faptul ca te porti frumos cu o femeie, ca o faci fericita, ca rade alaturi de tine, ca o protejezi si o tii de mana nu este o slabiciune sau o vulnerabilitate. Ci din contra. Te face mai barbat. Am invatat ca toti avem vulnerabilitati. Trebuie doar sa ni le asumam. Și atunci totul o sa fie mai bine decât dacă am fugi de ele.