Cea mai frumoasa femeie
Am scris, serile trecute, despre o ciocolata. Apoi alta ciocolata. Apoi alta ciocolata. Si am primit exact comentariile pe care mi le doream. Unul cu atat mai mult mi-a atras atentia.
Ana, când îți citesc postările simt că citesc literatură. Eu nu-i cunosc pe cei despre care povestești, dar pe câțiva i-am reținut ca și cum ar fi niște personaje. Pe tipa aceea foarte frumoasă, cea mai frumoasă pe care o cunoști tu, mereu încerc să mi-o imaginez. Pe fotbaliști, pe băiatul care își cumpăra haine de pe Asos…
Am vrut sa raspund acelui comentariu dar cred ca ar fi fost prea putin spatiu pentru a putea povesti despre cea mai frumoasa femeie si ce s-a întâmplat cu ea.
Anul trecut, in septembrie, i-am zis ca voi merge la Digital Divas. Mi-a urat sa ma bucur de acea zi si sa ma intorc plina de inspiratie pentru noi articole. Aaaa ce dragut. Imi citea si ea postarile! Daca le citea si pe cele despre ea? M-as fi bucurat. 8 zile mai târziu…povestea ei s-a terminat.
Cum am cunoscut-o…
Pentru a recapitula, pe cea mai frumoasa femeie am cunoscut-o intr-o zi de iarna. Urma sa aiba loc semifinala Vocea Romaniei iar ea sa se afle in studioul in care au loc filmarile. Alaturi de fiica ei. Rasetele ei erau ca niste clinchete de clopotei. Era bruneta, imbracata in negru, un ruj roz-nude satinat si gropita. In barba in primul rand (probabil si in obraji, n-am reusit sa vad). Genul de femeie care are suficient timp si suficienti bani sa se aranjeze. Sa straluceasca.
Apoi, dincolo de bani (caci nu stiam ce job are, deci poate banii erau o impresie), era o fire calda. M-am prefacut ca ma uit la ceva, ca am treaba, ca … tot felul de lucruri ca sa stau in preajma celor 2, mama si fiica. Lunile au trecut, ea mi-a placut din ce in ce mai mult. Si la fiecare întâlnire descopeream noi lucruri care ma cucereau. Cea mai frumoasa femeie m-a invatat sa fiu mai buna. Sa ajut atunci cand am posibilitatea, sa intreb lumea din jur daca e bine. Sa fiu calda si sa o iau de la capat chiar daca uneori imi e greu. Pentru ca nu a fost cea mai frumoasa femeie si atat.
Dupa ce am cunoscut-o la inceputul acelui decembrie, cateva luni mai tarziu am vazut un buchet. Zambile roz pal. Zambile mari, frumoase, infasurate intr-o hartie – culoarea nature – asa cred ca ii zice. Cu un biletel. Era scris numele unei femei. Abia atunci am aflat numele ei. Caci primise florile respective.
Decembrie anul urmator ne-a prins mai apropiate. De fapt nu facusem eu ceva deosebit incat sa ne apropiem. Asa era felul si stilul ei. Se apropia de toata lumea. Credea in bunatatea tuturor. Inca 2 luni si cu urmatoarea ocazie am realizat ca e ceva schimbat. Parul era diferit. Adica tot brunet dar nestralucitor. Și nu era machiata.
– Mama, auzi, am vazut-o pe X. Arata foarte obosita, sau nu stiu, diferit.
– Oamenii mai au si perioade mai putin bune!
– Eeee au! Ea nu ar arata niciodata faptul ca e obosita.
***
Spre jumatatea anului trecut aveam sa aflu ca CEA MAI FRUMOASA FEMEIE are probleme de sanatate. Nu am reușit sa aflu ce probleme. Ci un singur detaliu. CAT de bolnava e. Iar răspunsul acestei intrebari era: FOARTE. Ce insemna FOARTE? Habar n-aveam. Are 40 si ceva de ani, intre timp aflasem ca bugetul ii permite sa manance sanatos si sa se ingrijeasca intr-un mod exemplar. Si da, stiu ce se spune. Cu banii nu cumperi sanatatea (sau fericirea) dar niciodata n-am luat in considerare mot-a-mot aceasta expresie.
***
– Mama, mama. Auzi. Stii ca ti-am zis ca X arata diferit?
– Da, stiu.
– Mi-a zis cineva ca e foarte bolnava. Tu ce crezi? Ce o insemna asta?
– In general, foarte bolnav, se spune despre un om cand are cancer.
– Crezi ca are cancer?
– Hmmm nu. Nu cred. Nu stiu. Nu cred.
– Si daca moare?
Mamei, careia ii povestisem de-a lungul celor cateva luni despre X mi-a spus ca desi nu o cunoaste personal, cu siguranta e minunata. E puternica. E wow. Si nu o sa moara de cancer. Are 40 de ani!
***
La inceputul lui septembrie, acum aproape un an, cand am vazut-o ultima oara, m-a apucat plansul.
– Ce ai patit, Ana? Ana?? Ne mai auzi?
– Da, cum sa nu. Aici sunt. Scuze s-a blocat imaginea. Va aud intrerupt. Aloo alooo? Eu nu va aud, stati putin sa restartez calculatorul.
Auzeam perfect, vedeam perfect. M-am dus la bucatarie, mi-am dat cu apa pe fata si am revenit.
– Asa deci. Da, din punctul meu de vedere nu e nicio problema. E perfect asa cum s-a hotarat.
***
Imi amintesc perfect anul trecut. Dupa Digital Divas, a doua zi am mers la piscina. Pe drum spre Therme m-a rugat sa ii dau un numar de telefon. Apoi, la mai putin de o saptamana…am fost anuntata ca a murit. De o boala grava. De cancer. Care se extinsese in tot corpul. Si stiuse ca nu isi va mai reveni. Am coborat in curte. Mama taia niste iarba.
– Stii, a murit X!
Ne-am uitat una la alta. Abia intr-un tarziu mama a zis
– Imi pare rau. Dumnezeu s-o ierte!
***
Urmatorul weekend, cand am venit la Bucuresti mi-am propus sa gasesc mormantul ei. Nu ma asteptam sa fie atat de mare cimitirul. Am stat cateva ore, am alergat de colo colo si nu m-am oprit pana nu l-am gasit. inca merg din cand in cand. X ramane, pentru mine, in continuare, femeia care m-a sustinut, incurajat, ajutat, apreciat.
Astazi, la un an de cand mi-a urat sa am parte de inspiratie si sa scriu articole frumoase, ma bucur ca EA este inspiratia pentru acest articol.
