Intr-o seară, în luna decembrie, un prieten mă anunță despre existența unui concurs în urma căruia vor fi desemnați cei mai buni oameni din sportul dâmbovițean.

Am ales ca nominalizări 2 mijlocași de la o echipă din nordul județului, un jucător din actualul lot al Dragomireștiului și un jucător de la Fieni. In momentul acesta tot el fiind preferatul meu. Cel cu genunchiul 🙂

Acum este sfârșit de an fotbalistic și vreau să vă povestesc, în afara de aceștia care sunt preferații mei. New Entry-uri cum s-ar zice. 2 dintre ei au în jur de 20 de ani iar restul între 30 și 40 (dar despre cei cu experiență vă povestesc în următoarea postare)

Ceea ce vreau să menționez este părerea mea despre viciile jucătorilor. In 2005 când îmi plăcea de un jucător al Cimentului, chiar dacă nimeni nu îl cunoștea pentru că venise de la București, colegele mele îmi spuneau: Nu iubi un fotbalist/Că-i un lucru foarte trist/Când e dragostea mai mare/El joacă-n deplasare.

Nu am avut niciun fel de relație cu respectivul jucător. Am purtat o singură discuție în care l-am felicitat pentru cele 3 reușite din meciul respecitv, l-am întrebat pe cât e născut și i-am spus că n-am mai văzut un bărbat ca el – epilat. El era în teren și eu dincolo de gard.

Sunt de acord că fotbalul este un sport extrem de cunoscut și practicat, că mulți copii își doresc în continuare să ajungă mari fotbaliști. Da, probabil un copil 2 sau 3 din localitatea în care stai, te va alege ca model. Și trebuie să ai grijă să nu dai un exemplu negativ. Dar cred că ar trebui să fie o delimitare mai clară între viața de sportiv și viața din afara terenului.

Printre jucătorii pe care îi admir sunt și oameni care au fumat, au băut și au avut tot felul de vicii. Unii au ca viciu zahărul. Le place foarte mult să mănânce dulciuri. Zahărul e alt viciu. Nu îi admir pentru aceste lucruri. Ii admir pentru ceea ce au făcut în teren. Pentru că au muncit pentru a ajunge undeva. Îi admir pentru cum au jucat, poate pentru câte goluri au dat sau câte au apărat. Nu am eu treabă cu cât sau ce bea/fumează sau…face un om. Un exemplu celebru e Mutu. Putea să facă mai mult și mai bine decât a făcut. Doar că evenimentul din Anglia i-a schimbat viața. Dar asta nu înseamnă că Mutu nu e iubit. Și mai degrabă lumea îl știe pe Mutu ca fiind golgheterul all-time al României alături de Hagi (cu câte 35 de goluri marcate) + toate celelalte reușite decât ca pe un jucător care a dormit cu nu știu cine, pe nu știu unde, care s-a certat cu Pițurcă și a fost personaj principal în scandalul din Anglia. Copiii îl au ca model pentru ce a făcut în teren și nu pentru ce a făcut în afara lui.

Un exemplu mai recent este de asemenea al unui jucător care a reușit să atingă niște performanțe pe care nu le-a mai atins nimeni la respectiva echipă. Nu l-am văzut jucând la acel nivel, nu îl cunosc personal dar știți cum e toți suntem buni la dat cu părerea. Deci vorbesc și eu ca să mă aflu în treabă.

Am auzit oameni care spun că viciile l-au ajuns din urmă și din cauza lor nu a putut continua. Am auzit păreri conform cărora este un om cu care e foarte greu să lucrezi. Pentru că e încăpățânat și răsfățat. Iar când ești așa nu ai cum să îți găsești locul într-o ligă superioară. Cred că așa a fost să se întâmple în cazul lui. Iar realizările nu are cine să i le ia.

Pe jucătorii preferați îi apreciez, în primul rând pentru ceea ce fac în teren iar pe lângă acest lucru, am și câteva momente, în ceea ce-i privește, pe care vreau să le povestesc.

Preferatul numărul 1 – nu în ordinea de pe tricou ci în ordine aleatorie

Prima oară când am vorbit cu el, eram în mașina unui prieten comun. Toți cei din mașină fusesem spectatori ai unui meci. Nu mai vorbisem cu altă ocazie cu jucătorul respectiv. Așa că am considerat drăguț să spun faptul că cel mai important rol într-o echipă îl au jucătorii aflați pe postul pe care era și el.

Partea care m-a bucurat este că, l-am mai văzut cu alte ocazii pe acel jucator. Și de fiecare data ne salutam. Sa saluți o femeie chiar dacă o cunoști doar din vedere, mi se pare ca e dovada de educație. Nu știu dacă la școală sau gradinita se mai invata asa ceva. Dar e un lucru elementar. Pe care, dacă îl vezi în familia ta, îl faci. Dacă nu, aia e. Nimeni nu cred că a murit din lipsa de educație. Deci se poate trece peste un astfel de lucru, dar cel puțin eu, apreciez mult oamenii educați.

– Nu va pierde echipa cu un jucător ca el, am zis în jurul meu, celor prezenți.

Având în vedere dificultatea unui moment dar și vârsta jucătorului respectiv am fost contrazisă. Si da, au avut dreptate cei din jurul meu. Dar nu am fost dezamăgită. Mi-am dorit …

Ultima oară l-am văzut pe o treaptă. Stătea jos, fuma și avea niște șosete albe-albe. Părea atât de supărat și de dezamăgit. O singură dată mai văzusem un jucător arătând așa. Mi-aș fi dorit să mă așez pe treaptă lângă el. Sau să mă duc în fața lui și să îi spun să nu fie supărat. Dacă la vârsta lui se consumă pentru un meci pierdut, ce va face la bătrânețe? 🙂 Va ajunge cu sute de meciuri pierdute care îi vor fi provocat mai mult stres decât e cazul.

Dar era multă forfotă și multă lume în jurul lui. Nu m-am așezat lângă el nu pentru că ar fi apărut discuții care să mă deranjeze pe mine. Ci pe el.â

Preferatul numărul 2

Nu îmi amintesc ce făceam eu la vârsta lui. Dar, înainte de a împlini 20 de ani cu siguranță nu puteam să mă laud cu faptul că sunt capitanul unei echipe de fotbal. Pentru preferatul cu numărul 2 s-au făcut ceva eforturi (nu știu dacă chiar financiare) pentru a juca returul la echipa la care este. Și au existat și oameni de la diverse echipe care au dorit să îi facă propuneri…fotbalistice.

E un copil zăpăcit, cu multă energie, un om tânăr și bun. Mult timp am crezut că tinerețea este mai potrivită în fotbal în comparația cu maturitatea. Și am aflat de la un fotbalist că nu este așa. Pentru că, atunci când ești tânăr crezi că poți face totul în teren. Că poți juca în același timp pe toate posturile. Dar odată cu trecerea anilor înveți să te temperezi, înveți diverse trucuri fotbalistice și îți dai seama că nu ai cum să faci totul și să fii mereu, peste tot. Până una alta, jucătorul preferat numărul 2 e acolo. Mereu. Uneori nici nu îmi dau seama de unde apare și cum apare atât de repede.

Am vorbit pentru prima oară anul trecut în octombrie, la un meci în care juca în deplasare. Iar ultima oară când l-am văzut tocmai avusese loc un meci de liga6. Era mai … scund, mai blond și mai zâmbăreț decât de obicei. Cică nu era nimic schimbat la el de fapt. Nici înălțimea, nici părul. El zice că nu îl mai văzusem până atunci îmbrăcat în haine DE STRADĂ. Mda, posibil.

La un moment dat l-am și întrebat unde a jucat tatăl lui fotbal. Cică a jucat probabil în curtea școlii alături de colegi. De fapt îi auzisem pe niște suporteri odată:

Care e mă ăla al lu Xulescu?

Nu știu, stai că n-am ochelarii la mine.

Joacă cu numărul … am răspuns eu.

Incredibil! Ce greșeală a făcut! Lasă că îl zic eu lu taică-so, să vezi ce-i face. Ia filmează-l mă, să vadă taică-so cum joacă!

Dar de fapt el joacă foarte bine. Imi place.

The End…

Imi doresc ca cei 2 să aleagă, în anii ce vor urma tot ce e mai bine pentru ei. Dar să își permită și să greșească fără a fi prea duri cu ei. Fotbalul e un sport de echipă până la urmă și nu unul individual. Poate vor alege uneori și echipe care să nu fie pe placul lor dar sper să poată merge mai departe. Să fie la fel de buni ba chiar, cu fiecare sezon și meci să fie…și mai buni.

Să fie feriți de accidentări grave și să fie un model pentru oamenii care vin să îi vadă. Iar in viața extrasportivă să facă TOT CE LE PLACE, tot ce îi face fericiți si mulțumiți. Pentru că indiferent ce vei face, lumea tot va avea ceva de comentat. Și decât să apleci urechea la ce spun niște oameni care poate nici nu au vorbit vreodată cu tine, mai bine să îți oferi libertatea de a alege ceea ce crezi că e bine pentru tine și ceea ce îți dorești.

Să muncească, să viseze și să ajungă sus. Nu de alta dar trebuie să îmi dea mie, într-o bună zi autograf 🙂 iar eu nu accept autografe mai jos de Liga 2 🙂 (glumesc. Accept și de la alte ligi. Chiar dacă singurul autograf cerut până acum a fost unui jucător de liga2. Dar celor 2 să nu le spuneți.)

• fotbal