In weekendul ce tocmai a trecut m-am uitat la serialul Emily in Paris. Il găsiți pe Netflix având același producător ca și serialele Sex and The City și 90210 Beverly Hills. Am preferat să mă uit la el înainte de a citi reviewuri și bine am făcut. Mi-a plăcut foarte mult, este un serial foarte feminin (nu neg, poate se uită și bărbați la el, lucru care este ok) și abia aștept să apară sezonul 2. Cred totuși că, la un moment dat se va termina nefiind genul de serial care poate ajunge la sezonul 7-8 fără să plictiseasă.

Așadar serialul are 10 episoade în primul sezon a câte 25 de minute fiecare și spune povestea unei tinere din America ce este trimisă la Paris pentru a se ocupa pe partea de marketing a unei firme achiziționată de curând. Problema pare să fie însă faptul că nu cunoaște limba, nu cunoaște orașul și nu cunoaște pe nimeni la Paris. Acest lucru mi-a amintit de mine 🙂

In urmă cu 8 ani am aplicat pentru o bursă în Franța. Nici eu nu cunoșteam limba și nu știam pe nimeni acolo. Nici măcar în București nu fusesem vreodată singură. Am aplicat pentru că mi-ar fi plăcut să călătoresc (și să primesc și niște bani, culmea), pentru că a reprezentat o aventură. Și cum, necum ce să vezi? Am și trecut testele de limbă. Doar că lucrurile pe care am ales eu să le fac au fost diferite de ale lui Emily. Iar dacă aș mai pleca acum cu bursă aș face altfel lucrurile.

Parisul chiar este un oraș frumos

Nu am studiat la Paris ci la Rouen, Normania, la puțin peste 100 km distanță de capitală. Momentul în care am coborât din autobuzul ce mă adusese de la aeroport a fost incredibil. Eram într-un oraș imens, fără internet (căci acum 7 ani nu aveai GB de internet în roaming și fiecare click online te costa), nu înțelegeam nimic din harta metroului parizian și căram după mine și un troller de 31 de kg. Și totuși atât cât am văzut din Paris nu pot spune că mi-a plăcut. De fapt am urcat în trenul de Rouen emoționată dar cu gândul că sigur trebuie să existe locuri mai frumoase decât cel mai vizitat oraș din lume.

Ulterior nu pot spune că am auzit impresii bune despre Paris nici de la alte persoane. Un oraș murdar, aglomerat, gri, unde găsești cazare scumpă iar pentru a avea condiții acceptabile chiar dai o gramadă de bani.

In Emily in Paris am învățat că orice oraș are și magie, farmec, sclipiri și romantism. Chiar și Parisul. Are părți mai puțin frumoase dar important este să le vezi pe cele deosebite. 🙂 Și, cu toate că știu că nu este orașul meu preferat, tot aș merge din nou acolo pentru plusurile lui.

Te poți descurca oriunde

Intr-adevăr uneori poate să fie mai frumos să călătorești alături de cineva. Dar dacă această variantă nu este posibilă, nu înseamnă că trebuie să stai acasă. In momentul în care Emily a plecat la Paris avea în Chicago un iubit. A planificat fiecare vizită a lui la Paris și a ei la Chicago pe parcursul unui an cât ea avea să stea în capitala Franței. Insă foarte curând cei 2 s-au despărțit. Iar Emily a rămas la mii de kilometri de casă singură. Și s-a descurcat.

Fă-ți prieteni!

Deși este un lucru foarte bun de învățat, la mine teoria nu se împacă bine deloc cu practica. Nu sunt deloc prietenoasă și sociabilă. Prefer să lucrez singură decât în echipă. Prefer să călătoresc singură decât cu prieteni. Iar la evenimente la care particip și care sunt organizate tocmai pentru a afla lucruri noi și a lega prietenii cu oameni interesați de aceleași domenii ca și tine, nu socializez. Știu că viața este mai bună cu prieteni. Dacă Emily nu o întâlnea pe Mindy, dacă nu discuta cu Camille, o necunoscută întâlnită la o florărie ori cu vecinul ei Gabriel, cu siguranță nu era atât de fericită. Și în plus nu ar fi avut cu cine să iasă, să discute, să se distreze, să descopere orașul.

Poți găsi o rezolvare pentru (aproape) orice

Pentru majoritatea lucrurilor poți găsi o rezolvare. Și cumva acest lucru se leagă de cel anterior. Emily a trebuit să facă o rezervare la un restaurant sofisticat din Paris pentru întâlnirea reprezentanților firmei cu un client foarte important. Și a urmărit site-ul restaurantului până când a fost anulată o rezervare. Abia odată ajunși în fața localului au realizat că rezervarea efectuată nu era pentru acea seara – 11.08 ci pentru 08.11. Astfel că Emily a apelat la vecinul ei pentru a o scoate din încurcătură. Acesta era bucătar la un alt restaurant drăguț din oraș.

A prezentat unui client ideea de a amplasa produsul acestuia (un pat), într-un loc special și arhicunoscut – Muzeul Luvru – în fața picturii Monalisa – lucru imposibil de realizat. Datorită prietenei ei Mindy, care a dus-o pe strada votată ca cea mai frumoasă stradă din Paris, a reușit să ducă la bun sfârșit campania clientului. Amplasarea patului pe acea stradă atât de instagrammabilă și invitația deschisă trecătorilor de a se poza sau a visa acolo a fost un succes.

Dacă vrei mai mult nu te mulțumi cu (mai) puțin

Nu sunt o persoană care să împartă o clătită. Am nevoie de toată clătita (I’m Not Somebody Who Can Share A Crepe. I Need The Whole Crepe) este unul dintre citatele celebre. Acesta este mesajul transmis vecinului de care este îndrăgostită dar care este într-o relație cu noua prietenă a lui Emily – Camille.

Iar acest lucru se aplică întotdeauna, nu numai în relațiile amoroase.

Lily Collins, personajul principal al serialului – Emily – este fiica celebrului cântăreț Phil Collins

• seriale