Locuiesc într-un oraș mic. Adunate stau cam 15 zile pe an. Dar sunt de-aici. Cu pisici, cu căței, cu clădiri vechi, cu dealuri verzi de unde vezi până departe. Cu stadion, școală și liceu, cu vecini și curte. 

Și în orașele mici toți se cunosc între ei iar unii vor să afle și care mai e viața ta sentimentală. Dacă m-ar întreba persoane care îmi sunt dragi precum tanti M, vecina de 5 case mai sus, tanti C, vecina de vis-a-vis, tanti I cealaltă vecina ori ceva profesori (de școală, liceu, facultate blabla) dacă am o relație, cu mare plăcere aș răspunde. Dar când apare câte o persoană care îmi e indiferentă ori mai rău, antipatică și zice: Șiiiii, ai și tu un iubit? îmi vine să le răspund că Nu. Sunt prea frumoasă pentru orice bărbat. 

Sau că … am iubită.

Sau…m-am gândit eu și mai bine. In funcție de ideile proaste avute de persoana în cauză aș putea răspunde
a) Da. E cel mai bun specialist 5G din România (asta le-aș spune celor care habar nu au ce e 5G dar vorbesc aiurea. Ok, nici eu nu știu prea multe despre 5G dar cel mai bun prieten știe despre 5G. Și nu-și face griji că vin extratereștii călare pe…5G să ne omoare. Deci merg pe mâna lui 🙂 )
b). Da. Este unul dintre medicii care a tratat bolnavi de Covid-19 (celor care iar vorbesc aiurea. Mergeam ieri pe strada și aud discuție între 2 oameni. Unul era convins că virusul există. Că doar n-or minți toți medicii care apar la TV. Celălalt spune: Păi le e frică să spună adevărul. Ii dau afară din spital dacă recunosc că nu există așa ceva. Alooo!! 1. România are puțini medici. ARE NEVOIE de medici. 2. Dacă te dă afară din spital te duci la privat. Simplu).
Sau, pentru cei mai șmecheri varianta c) Iubitul meu e medic și a tratat bolnavi de Covid-19. Dar înainte a lucrat în telecomunicații, știe totul despre 5G. App…mi-a recomandat vaccinul anti HPV. Ai putea să îl faci și tu!

Revenind la COPIL… Știu unde vreau să mă căsătoresc. Par împotriva Bisericii. Dar cea mai frumoasă biserică ortodoxă pentru mine este cea din orașul în care m-am născut.

Știu cine vreau să fie nașii.

Știu cum vreau să arate copilul.

Știu ce nume mi-aș dori să poarte copilul.

Știu când mi-ar plăcea să se nască.

Știu de la cine mi-aș dori să învețe copilul meu diferite materii 🙂 (sau măcar română și matematică)

Știu în ce țară mi-aș dori să îmi cresc copilul (OLANDA).

Tatăl mai lipsește 🙂 Cred că aș putea să fiu o mamă bună. Marea rugăminte e să nu fie un copil care să urle și muște cum am făcut eu 🙂 Dar nu cred că am găsit eu omul potrivit pentru asta. 🙂 Și nici nu e ceva ce îmi doresc neapărat. Dacă e să se întâmple cândva în următorii 15 ani e bine dacă nu…e ok 🙂

Așadar dragi oameni, din motive atât obiective cât și subiective nu mă veți vedea cu un copil curând. Iar povestea cu iubitul e următoarea. Iubitul meu nu o să aibă nicio problemă cu 5G, o să considere că oamenii chiar au murit în 2020 de boala asta, nu o să fie împotriva vaccinurilor. Poate unele fac rău pentru că nu-s făcute cum și când trebuie. Dar un număr cu mult mai mare de vaccinuri ajută oamenii. Iubitul meu nu o să fie nici împotriva avorturilor și nici a bărbaților care se iubesc. Intre ei! Pentru că…îmi plac oamenii deștepți 🙂

***

Despre fericire…O să mă vedeți în mare parte din timp râzând, zâmbind, arătând foarte fericită. Când eram mică 🙂 adică în urmă cu 11 sau 12 ani, prietena mea, Andreea, a scris un articol pe blogul ei despre mine. Și a zis că îi place de mine mult când râd și sunt fericită. Dar că uneori sunt și foarte tristă sau chiar plâng și atunci îi vine să îmi dea cu ceva în cap 🙂 Deci pentru a nu mă trezi cu traumatisme craniene încerc să nu dau dovadă de tristețe 😉 

Imi place Bucureștiul. Nu cum îmi plăcea Sibiul. Dar vedeți, la Sibiu am stat 3 luni iar la București 6 ani și o să mai stau din iunie incolo 🙂 In Sibiu sunt fericită cu adevărat. La București m-am obișnuit. La București merg (ok, mergeam) la job într-o zonă foarte frumoasă și elegantă. Unde zilnic aveam ocazia să văd persoane de la televiziune, antrenori de fotbal foarte apreciați, creatoare de modă, ori pe cea mai cunoscută jucătoare de tenis din România plimbându-se pe aleea pietruită din fața sediului firmei. Acum merg într-o altă zonă însă e mai aproape de casă. Și sunt fericită pentru că m-am împrietenit cu niște oameni foarte drăguți. Și în majoritatea zilelor mâncăm PIZZA DE LA LUCA 🙂 Oameni diferiți față de cei cu, care am interacționat în ultimii ani. Sediul noii firme nu se mai afla ca cel dinainte lângă un parc. Se află lângă 2 parcuri. Iar dacă am chef să merg mult pe jos pot să pornesc așa spre casă. O să ajung după mai bine de 2 ore dar … ajung.

La București în weekenduri merg la diferite târguri, în diferite parcuri sau malluri. In funcție de chef. Poate în IOR, parcul meu preferat. Sau în TEI. Care arată oribil în ultimii ani. In perioada în care mergeam săptămânal nivelul lacului era mai scăzut într-adevăr. Dar era mult mai curat. Acum mi se face rău când văd murdăria din apa aia. Dar e un parc preferat. Care îmi amintește de multe discuții și momente. De mâncatul de jeleuri, de discuții uneori la mișto alteori serioase. De cât de impresionată am fost de un avion din hârtie și de cum mă opream la Mega-ul de lângă parc să iau înghețată sau suc sau ou Kinder. Și mă opresc și la Old Brick PUB unde au o mâncare delicioasă.

Merg în Parcul Circului la sfârșit de primăvară început de vară. De 2 ori cam așa. Pentru broaștele țestoase și nuferii înfloriți. Iar de anul trecut s-a deschis cofetăria mea preferată în zonă. Un băiat și o fată se numește.

Imi place și Moghioroș. Deși n-am mai fost de 2 ani. Acolo mă opresc de fiecare dată la Auchan Drumul Taberei și la Mc, neapărat așezându-mă la etaj pentru a vedea bulevardul… care e acolo. Și mașinile și oamenii

Iar când am chef neapărat să merg la mall nu prea merg în Sun Plaza care-i aproape de mine. Prefer AFI. Hmm sau dacă am poftă de gogoașă de la Donuterie cu Nutella și banană ok, merg în Sun.

Așadar, îmi place la București. In ultima jumătate de an noii colegi de la job m-au binedispus și m-au făcut să zâmbesc. DAR…

Nu sunt atât de fericită pe cât arăt. Sunt recunoscătoare că-s sănătoasă, că sunt ok și pentru tot ce mi se întâmplă frumos. Dar mai e până la fericire. Sau poate sunt eu…diferită ori dificilă. Toată lumea spune că perioada aceasta de 2 luni care mâine-poimâine se schimbă în perioada aceasta de 3 luni ne-a schimbat viețile. Anxietate, nervozitate, frică. Hmmm pe a mea a schimbat-o în bine. Eu sunt ok acasă 🙂 

A fost însă o perioadă în București…de la mijlocul lui 2017 până în a doua parte a lui 2019 în care am avut o perioadă atât de grea și de rea! A fost cea mai urâtă perioadă din viața mea. Mi-a fost atât de greu încât am renunțat la un job la care eram de 2 ani și la care în principiu nu voiam să renunț dacă nu interveneau probleme de sănătate. Eram foarte tristă în mai mult de jumătate din timp. 

Acum însă…sunt bine. Acasă. Cu cei minim 15000 de pași pe care îi parcurg zilnic, cu pisica pe care îmi place să o trezesc și cățeii care sar pe mine. Cu vecinele pe care le iubesc și cărora le fac mici cumpărături (lucru pe care îmi place ffff mult să îl fac). Culmea e că ele mă fac fericită rugându-mă să le cumpăr câte ceva. Așadar îmi fac o bucurie.  Iar apoi îmi mai și mulțumesc de nu știu câte ori spunând că își cer scuze că au apelat la mine și că nu știu cum să mă recompenseze, că rămân datoare. Din contră 🙂

• fericire