De ce Polonia?
Polonia nu a fost niciodata tara pe care sa imi doresc, in mod deosebit, sa o descopar. Cand eram mica, aveam o lista de tari pe care visam sa le vizitez Egiptul – pentru ca aparuse postul Discovery si mereu verificam daca nu cumva e pe acest post vreo emisiune despre descoperiri arheologice
Elvetia – cu precizarea, de fiecare data, dar nu imi place desenul Heidi dar imi placea ciocolata si pur si simplu imi imaginam ca exista cu adevarat vacute mov
Germania – pentru aceeasi ciocolata si pentru ca imi imaginam ca cea mai frumoasa iarna este in Germania
Islanda – intotdeauna am spus ca eu sunt Islanda Ca ma asociez cu ea, seman cu ea
Si din cele patru nu am ajuns sa vizitez niciuna Iar dupa o pauza de aproape trei ani, trei ani in care weekendurile mele au fost ocupate cu alte activitati a venit Polonia
***
In luna decembrie, Andrei, mi-a spus ca urmatoarea calatorie pe lista lui este Cracovia, Polonia. Eu, care imi doresc foarte mult sa urmez scoala de soferi si sa reusesc sa o plimb pe mama pe ici pe colo mi-am zis: Ce mult i-ar placea mamei Cracovia! Nu sa o duc eu cu masina. Ci sa mai vada poze. In urma cu 40 de ani, mama, impreuna cu o familie de prieteni au calatorit in cateva tari din Europa de Est. L-am rugat pe Andrei sa imi trimita si mie cateva poze pentru a le arata mamei. Si apoi, mi-am zis: Dar daca m-as duce eu sa fac poze?
Am dat 290 lei pe biletul dus intors, am ales luna martie si-am asteptat. Sa vina luna martie, bineinteles.
***
Urmatoarele 2 motive pentru care am revenit la calatorit si descoperit locuri noi sunt legate de alte 2 persoane si felul in care ma fac sa ma simt misto: Cristina si Marius
Cristina este prietena mea, nascuta ca si mine, pe 8 decembrie. Pe vremea cand scriam des pe blog imi citea articolele (le citeste si acum dar mai rar, pentru ca scriu rar) iar atunci cand am facut recomandarea de a merge la Karlovy-Vary, a urmat sfatul meu si i-a placut acolo. Asa ca m-a bucurat in mod deosebit faptul ca am reusit sa ii fac o recomandare de acest fel si ca a vazut orasul cam la fel cum l-am vazut si eu – magic. Asta chiar daca eu am ajuns vara iar ea, iarna.
A fost o persoana care a apreciat munca mea, a citit povestile mele muritoare sau ne si poate, cine stie ce recomandari mai primim si pe viitor atat eu din partea ei cat si invers (Zakopane – aceasta este recomandarea mea de aceasta data)
Marius este o persoana care, chiar si ultima oara cand ne-am intalnit, mi-a spus ca ii place mult cum scriu. Un lucru spus de multa lume in toti acesti ani. Si nu spun ca unii ma ridica in slavi fara motive. O sa spun, in schimb, faptul ca unele dintre persoanele care mi-au tot spus ca scriu frumos, spun acest lucru pentru ca le sunt draga, pentru ca stiu parcursul meu in ceea ce priveste studiile si cursurile postuniversitare, pentru ca vad imaginea aceea draguta a mea (doar nu-s nebuna sa le arat fata de scorpie). Marius insa este un om sincer prin natura meseriei lui pe de o parte. Pe de alta parte, de fiecare data cand am facut un lucru mai putin potrivit pe care i l-am povestit si i-am solicitat parerea, mi-a raspuns asa cum a vazut el lucrurile. Daca a considerat ca EU am gresit mi-a spus foarte direct acest lucru. Surprinzator pentru mine – nu m-am suparat.
Asadar, am mers in Polonia dintr-un singur motiv. Pentru a-i arata mamei cum s-a schimbat 40 de ani orasul, pentru a-i reaminti faptul ca exact in acele locuri a fost si ea candva, demult. Iar faptul ca aleg sa scriu cateva articole ce urmeaza sa apara, le scriu pentru ca Cel putin o persoana se bazeaza pe recomandarile mele. Pentru ca diverse persoane apreciaza textele mele nu numai ca informatii dar CA STIL. Si pentru ca…mama mi-a comentat la o poza asa – Amintirile frumoase le pastram in memorie cu drag – uneori da. Alteori nu. Dar atunci cand nu mai reusim sa ne amintim locurile vizitate, lucrurile facute si emotiile simtite, e placut sa avem un loc unde sa le recitim.
In urmatoarele articole voi reveni cu detalii despre transportul in comun in Cracovia (Polonia), de unde luam suveniruri, ce am adus din Polonia si ce/unde am mancat.
