Un lucru pe care il fac de multi ani este acela de a alege cate o persoana pe care o apreciez si sa scriu despre ea. Cu siguranta ca vor exista intrebari de genul: Dar baiatul acela, cine e? Cumva prietenul tau? Te iubeste sincer? Dar ai scris tu odata, cam acum X luni despre un baiat. Ce poti sa imi spui in plus?

Trebuie sa ai o maturitate si o educatie sa intelegi ca un om poate scrie frumos despre un alt om doar pentru ca il admira sincer. Nu pentru ca are o relatie cu respectivul.

Postarea mea va ajunge la seful lui. Care e, orice s-ar zice, vulpoi batran. A fi vulpoi batran nu are o semnificatie negativa. Vulpoi batran este orice om, de obicei trecut de 50 de ani, care a cunoscut viata in toate aspectele ei. Cu bune si rele. Si care poate realiza cu usurinta daca ce simt eu pentru cineva este admiratie sau dragoste 🙂 Admiratie! va spune el

Postarea mea va ajunge si la prietenii lui Alex. Care ii vor share-ui postarea. Si care vor face misto poate de el. Si probabil saracul se va enerva. Pe mine.

Cum l-am cunoscut pe Alex

Imi amintesc perfect ziua in care l-am vazut. Nu cred ca am facut cunostinta. Era Duminica Floriilor intr-unul dintre ani. Si era foarte frig. Eu ii aratam sefului lui ceva pe telefon si recunosc ca am ramas surprinsa. Era prima mea intalnire cu domnul sef. Avea un televizor misto si tot felul de lucruri atarnate prin camera, pe langa televizor. Catelul, care topaia si el fericit avea prinse niste copci. Nu era pui dar era clar ca ceva patise in urma cu ani de zile.

A vrut sa iasa pe sub poarta dar nu a avut loc si a fost jupuit – aveam sa aflu. Si era sa izbucnesc in plans. Familia avusese grija de animal iar el era recunoscator chiar si acum dupa ani si ani. Pentru ca, asa sunt cainii.

Prin statura si fizicul lui Alex pot spune ca, daca aveam o alta varsta, mi-ar fi placut de el. Asta acum, la rece. La momentul in care l-am vazut mi-am zis doar ca arata ciudat pentru zilele noastre. Ciudat in sens pozitiv.

Oamenii si Alex

Oamenii il iubesc. Am vorbit cu 7 persoane diferite despre Alex. Fosti sefi si fosti colegi de munca. Alex e iubit. Este ca acel candidat la presedentie. Sau la primaria unui oras mare. Alex este schimbarea. Alex face diferenta. Dar, aveam sa aflu ca are un mare defect.

Defectul lui Alex

Alex se ataseaza pre mult si nu stie sa faca alegerile corecte pentru el. Cand prima persoana mi-a zis acest lucru, am stiut ca are dreptate. Pentru ca era unul dintre fostii lui sefi. Si stia calitatile si capacitatea de munca pe care Alex le are. Capacitatea de a se depasi si a depasi locul in care se afla.

Alex este un cantaret la evenimentele acelea de la tara, care se organizeaza la cort. Nu cort luxos. Cort dintr-o calitate slaba dar, asta este. Exista oameni care isi permit nunti cu fast cu zeci de mii de euro. Si oameni care, atata isi permit. Un cort mare, gri, amplasat in curtea din fata. Sau din spate. Sau pe trotuar la ei, la tara. Acolo Alex isi are locul. Si canta atat de frumos incat toti stiu ca poate sa ajunga sa faca altceva. La un alt nivel.

Cand o sa isi dea seama despre cine este cu adevarat si unde poate ajunge, va fi prea tarziu pentru el. Iar seful lui ar trebui sa ii redea libertatea. Sa il lase sa zboare. Nu sa il tina legat langa el. – am auzit cateva comentarii.

Il cunosc pe seful lui. Nu e un om rau. E un om cu care am vorbit de 2 ori in viata. Dar chiar arata ca fiind un om bun. Doar ca fiecare ne traim viata. Uneori gresim in alegerile noastre. Alteori facem alegeri corecte. Si mi-ar placea ca Alex sa aleaga ce e mai bine pentru el. Eu am crezut la inceput ca, cel mai bine pentru el este sa evolueze. Se pare ca m-am inselat.

Am intrebat pe altcineva, Cum e Alex de fapt? Unde e locul lui?

Locul lui Alex este la evenimente mari. Cu sume mai mari de bani. Alex e mai mult decat e astazi. Alex poate mai mult.

Si lucrul acesta l-am auzit din partea atator oameni!

Alex si Fidelitatea

– Intr-o zi Alex o sa plece, am auzit o discutie intre 2 persoane intr-o zi. Alex e ca orice om. Si e in natura oamenilor sa uite de unde au plecat si sa nu fie recunoscatori.

– Nu e adevarat. Alex nu pleaca. Alex va fi ultimul care va parasi barca.

Si am fost deranjata. Pentru ca, am considerat eu, asta este normal. Sa plece. Sa zboare si sa ajunga cel putin 2 drepte mai sus. Poate 3.

Asa a inceput o scurta discutie. Intre cei care erau de parere ca Alex va pleca. Si cei care spuneau ca nu pleaca.

Alex nu a plecat. Mi-ar fi placut sa plece. La acel moment.

Cateva luni mai tarziu…

In urma cu cativa ani, spuneam ca una dintre marile calitati ale mamei este faptul ca, si ea este o vulpe batrana 🙂 Stie sa citeasca oamenii dupa gesturi, dupa mimica, dupa ce spun, dupa ce fac, dupa cum raspund.

Povestindu-i despre Alex mi-a spus ca ea nu crede ca va pleca de la firma la care lucreaza. Si ca, daca nu pleaca, ramane pentru ca ii e bine. Pentru ca se simte iubit, apreciat, inteles. Si ca ea sustine ramanerea lui Alex la actualul loc de munca. Chiar daca nivelul lui este altul. Ca daca ramane acolo, inseamna ca seful lui i-a oferit un mediu placut.

Unul dintre colegii lui Alex, pe nume Marius, si-a facut o trupa alaturi de care merge sa cante la evenimente. 1 la tobe, 2 la voce, unul la chitara si mai stiu eu ce instrumente. Imediat ce am aflat despre trupa lui Marius i-am scris:

– L-ai cooptat si pe Alex in trupa ta?

– Nu.

– Vrei sa zici ca nu e un cantaret bun?

– Ba este. Unul excelent. Dar inima lui este altundeva. Alaturi de trupa la care este in prezent. Alex nu poate fi convins nici sa vina in alta trupa, nici sa inceapa o cariera solo. Nici macar nu mi-am permis sa ii propun sa ni se alature. Pentru ca ar fi o jignire.

Mi-e greu sa o recunosc dar mama…

…avea dreptate. Pentru ca are 78 de ani. Si stie mai multe despre oameni decat stiu eu la 30.

De-a lungul timpului mi-a repetat de multe ori motivele pentru care ea considera ca Alex este fidel actualului loc de munca. Mama nu il cunoaste pe Alex. Dar il apreciaza pentru fidelitate, pentru alegeri, pentru ca este omul pe care i-l descriu eu.

Cu Alex nu am purtat o conversatie nici macar o singura data. Dar pot observa ce se intampla in jurul meu. Nu cred ca Alex este constient de cine este si ce valoare are. Dar in ziua in care va realiza nu va face niciun gest. Va ramane de neclintit si nimic nu ii va schimba planurile. Pentru ca Alex are deja toate lucrurile de care are nevoie.