După ce am locuit câteva luni bune în Sibiu, în 2014, am revenit an de an cu mici excepții (ultima oară chiar în 2025). Astăzi vă povestesc locurile și momentele mele preferate din Sibiu – acele descoperiri care mă fac să vorbesc cu drag despre oraș ori de câte ori am ocazia. Dacă vă gândiți ce să vizitați în Sibiu în 2026 sau căutați povești reale dincolo de ghidurile clasice, sper să vă placă ce urmează.
Chiar dacă distanța dintre Fieni și București era jumătate din cea Fieni-Sibiu și mijloacele de transport mult mai la îndemână, eu am ales Sibiul. A fost orașul în care mi-am dorit să trăiesc și să muncesc, așa că la începutul verii lui 2014 am făcut bagajele și am plecat. Îmi amintesc că tocmai începusem primul meu curs de blogging. Instagram abia apărea, de TikTok nici nu se auzea, iar eu visam să scriu zilnic pe blog despre „Viața la Sibiu”. Plan frumos, dar care nu s-a materializat. 🙂
Dacă ar fi funcționat acel plan? Cu siguranță da. Dacă regret că nu l-am dus până la capăt? Tot da. 🙂
Într-una dintre zile, probabil sfârșit de august, stăteam în fața ușii camerei noastre, îmbrăcată în rochia mea roșie, gata de plecare. Tocmai primisem un pachet uriaș de acasă – supe, ciorbe, salam de biscuiți, sărățele, chiftele și câte și mai câte. „Oare să scriu o postare despre asta?”, m-am întrebat. „Nu, nu o să scriu”, mi-am răspuns singură, am luat rucsacul și am plecat spre stația de autobuz, spre Păltiniș.
M-am angajat pentru prima oară la 25 de ani. Și primul job a fost la Sibiu. Am ales orașul acesta pentru că îl iubeam dintotdeauna, încă dinainte să-l vizitez. Aveam senzația că totul e nemțesc acolo, că oamenii sunt altfel, nivelul de trai e altfel. Un oraș curat, european, care îți oferă altceva. Și așa era – cel puțin pentru mine.
La vremea aceea, județul Sibiu avea una dintre cele mai mici rate ale șomajului din țară. Mi-am zis că sigur găsesc și eu ceva. Plus că exista grupul de Facebook „Găsește un job în Sibiu” al lui Marius – și lumea chiar își găsea de lucru acolo. Așa am ajuns să locuiesc chiar în centru, cum îi spuneam eu. Și tot atunci am început să descopăr locurile și lucrurile care aveau să-mi rămână în suflet.
Primele descoperiri: magazine, biciclete și autobuze greșite
Am descoperit Transagape și Simpa – două lanțuri de magazine pe care le știa toată lumea din Sibiu, iar mie mi se părea incredibil că nu auzisem niciodată de ele. Ba chiar și pe pâine scria Transagape.
Am descoperit magazinul MEI de pe Bălcescu (prima clădire), plin de încălțăminte chinezească ieftină. Prețuri mici, dar orice pereche rezista doar câteva zeci de minute pe picioare. Astăzi acolo e farmacie sau sediu de bancă.
Am descoperit multitudinea de biciclete. La Fieni și Târgoviște nu vedeam aproape niciodată oameni pe bicicletă (în afară de cei în vârstă sau care nu-și permiteau mașină). În Sibiu bicicletele erau luxoase, parte din peisajul zilnic.
Prima tufa de lavanda. M-am indragostit de lavanda la inceputul lui 2011. Am vazut poze, am vazut filmulete dar prima tufa de lavanda vazuta si fotografiata in Romania a fost vazuta la sfarsit de iunie 2014, in Sibiu. Era o mica tufa in parcul ce face legatura dintre teatrul din Sibiu si hotelul Continental Forum. Si chiar daca nu mai am poze de atunci, astazi tufa a crescut enorm iar anul trecut am fotografiat-o.
Intr-o zi, după câteva ore bune de căutări și un autobuz luat în direcția opusă (autobuzul 2), am ajuns la magazinul cu produse nemțești. Am trecut pe lângă strada Ecaterina Teodoroiu (și m-am întrebat: oare cine a fost?), până am găsit în sfârșit clădirea cu logo albastru-alb-galben. De acolo am cumpărat bulbi de zambile Blue Delft, două cutii metalice cu dropsuri pentru mama și sora mea și o ciocolată Milka – mai scumpă decât la supermarket, dar era din Germania. 🙂
Astăzi magazinul are mai multe locații, una chiar lângă Muzeul Brukenthal și Primărie.
Muzeul ASTRA – cel mai mare muzeu în aer liber din România
Am descoperit Muzeul ASTRA. Un prieten îmi spunea anul trecut: „Mai mare decât Muzeul Satului din București nu are cum să fie.” Eu credeam că da, el zicea că nu. Realitatea: Muzeul ASTRA este de câteva ori mai mare (aproape 100 de hectare față de cele 10-15 ale Muzeului Satului). Când ajungi acolo, parcă nu te mai impresionează nimic altceva. Ultima dată când verificasem, biletul era 35 lei; în 2026 cred că a ajuns la 50 lei – dar merită fiecare leu.
Voluntariatul Sibiu Vesel – zâmbete gratuite pe Bălcescu
Am descoperit voluntariatul prin proiectul Sibiul Vesel, coordonat de Cornel si domnul Claudiu. Eram una dintre cele 2 persoane trecute de 20 de ani – ceilalti erau elevi de liceu. Primeam tricouri si sepci galbene, costume uriase si maini din spuma cu Like. Iar in serile de weekend abordam turistii si trecatorii pe Balcescu, le aduceam zambete si ne faceam poze cu ei.
Intr-o zi venisem direct de la Ocna Sibiului, cu pielea arsa toata – ma ustura si ma manca, dar tot eram prima la poze si zambete. Copiii erau extraordinari. Majoritatea invatau la Brukenthal si la liceul cotat a fi cel mai bun din oras (Oare Goga? Nu imi amintesc). Doua fete povesteau cat de apropiata era profesoara lor de engleza de elevi – ieseau cu ei la teatru si plimbari. Ulterior respectivii colegi, voluntari, au urmat universitati de elita, la Cluj sau Germania. Facultati de Drept si Arhitectura.
Stiam ca daca le-as povesti unora dintre oamenii de acasa cat de entuziasmata eram de acest proiect de voluntariat, i-ar fi interesat cat de mult sunt platita pentru acest lucru. Repet, era voluntariat. Iar activitatea aceasta era facuta de mine din placere, pentru zambete si pentru a-mi face prieteni.
Visuri de apartament cu vedere la munți
Câțiva ani mai târziu am început să caut apartamente în Sibiu. Visam la lucruri care acum realizez că nu erau posibile. Așa l-am regăsit pe Cornel – agent imobiliar pentru un ansamblu rezidențial. În 2019 am luat autobuzul să văd zona. Era în nordul orașului, departe de centru, dar din multe apartamente (și chiar din fața blocurilor) se vedeau munții. Îmi imaginam cum aș sta în balcon în weekenduri, cu cafea (deși nici acum nu beau cafea), admirând peisajul. Mi-ar fi plăcut enorm să locuiesc acolo. Nu i-am scris lui Cornel – nu aveam banii atunci.
Mai târziu am descoperit un alt ansamblu, în sud. Blocuri mici, parter puțin ridicat, balcon cu vedere la munți și la mașina mea parcată jos. Ghivece cu flori (sau poate plante aromatice, chiar dacă nu le folosesc), beculețe aprinse în serile de vară și un suc de portocale sau Cola în mână. Așa mi-aș fi dorit să arate „acasă” în Sibiu.
(Continuarea – despre FITS-ul magic din 2025, gogoșile Snickers de la Gogosh, apusurile de pe Turnul Sfatului, biserici preferate, activitati cu trenuri speciale si locuri unde merg sa mananc de fiecare data – o găsiți în partea a doua a articolului, saptamana urmatoare)
