Cu ocazia vizitei mele la Oradea, pe lista cu locuri de vizitat am trecut și casa Darvas-La Roche, clădirea ce găzduiește singurul Muzeu Art Nouveau din România. Muzeul a fost redeschis în data de 20 august 2020 în casa de pe strada Iosif Vulcan nr11.

Ca și program de vizitare, în perioada 1 aprilie – 31 octombrie programul este 10-18, în restul anului programul atât de deschidere cât și de închidere este cu o oră mai devreme.

Muzeele fiind cu precădere vizitate în zilele de weekend au, ziua de luni liberă – acest lucru este valabil și pentru Casa Darvas-La Roche.

In intervalul 13-14 este ora de pauză. Ajungând în jurul orei 13.40 am fost invitată în grădina din spatele casei la una dintre mese pentru a putea începe vizitarea clădirii începând cu ora 14.

Muzeul este închis în perioada sărbătorilor legale.

Tariful unui bilet este de 10 RON pentru adulți și 5 RON copii, elevi, pensionari. De asemenea în acest preț intră și oferirea unei tablete ce vă oferă informații despre fiecare cameră în parte.

Casa Darvas-La Roche a fost construită în perioada de expansiune a burgheziei mici și mijlocii, în perioada 1910-1912. Odată cu moartea proprietarului, Imre Darvas, în 1913, casa a fost scoasă la vânzare de mai multe ori. Următorii proprietari au fost persoane din elita orădeană: antreprenori, avocați însă informații despre stilul lor de viața nu s-au păstrat.

In muzeu veți putea găsi și admira produse de mobilier, decorațiuni și documente caracteristice locuințelor burgheze la vile și palate construite în stil Art Nouveau.

Casa Darvas-La Roche – cine au fost cei 2?

Imre Darvas a fost inițiatorul exploatării moderne forestiere în județul Bihor. Acesta făcea parte din grupul întreprinzătorilor autodidacți, care prin propriile puteri a reușit să dezvolte cea mai prosperă întreprindere bihoreană în domeniul exploatării silvice. In 1907 pornește o afacere împreună cu bancherul Alfred Roche, firma fiind Antrepriza forestieră La Roche și Darvas SA.

Alfred Roche a fost un avocat și bancher elvețian și reprezentand al firmei La Roche&co în Bihor. Firma a fost fondată la sfârșitul secolului XVIII de către Benedikt La Roche și a funcționat ca societate pe acțiuni cu profil bancar și de transporturi. Alfred La Roche a controlat investițiile băncii în Ungaria, Franța și Italia. Din anul 1903, firma La Roche&Co a apărut ca firmă cu unic acționar în exploatarea forestieră din județul Bihor.

Organizarea locuinței

Interiorul locuinței a fost modelat de modul de viață al proprietarilor accentuând delimitarea vieții publice de cea privată. In acest sens casele trebuiau să asigure atât spațiu pentru activitățile comune dar și pe cel ce să răspundă nevoilor personale. Să separe zonele de interes ale bărbaților de cel al femeilor și pe cele dedicate adulților de cele dedicate copiilor.

O caracteristică importantă a locuinței a devenit diviziunea spațiului, adică fixarea anumitor destinații. ]

Intimitate și reprezentare

Casa are 2 holurile, la parter și etaj. Holul central este situat la parterul vilei, acesta fiind mediul ambiental preferat al vilelor familiale din Anglia. In secolul XX acesta a fost preluat și de alți arhitecți europeni. El este amintit ca sufletul vilei, în jurul căruia au fost organizate diferite sectoare ale imobilului: sfera de serviciu, sfera de reprezentanțe și sfera vieții particulare.

Pe lângă rolul camerei de primire, holul reflectă situația materială și socială a proprietarului.

Sfera privată a casei se află la etaj. Holul de aici are funcția de organizare, în jurul lui fiind proiectate spațiile private ale casei. Holurile centrale au fost proiectate în maniera unei simbolistici caracteristice secessionismului vienez. Compoziția artistică este rezultatul artei populare îmbinate cu elemente funcționale. Vitraliile sunt compuse din elemente vegetale flori, lalea, lujerul ondulat, păsări, elemente geometrice.

Sufrageria

In principal aici se luau cele 3 mese ale zilei. Acest obicei ținea de stilul de viață al clasei de mijloc. De asemenea, sufrageria era destinată și primirii oaspeților importanți, locul desfășurării recepțiilor sau meselor importante. La astfel de evenimentele ușile dintre această cameră și următoarea (salonul domnilor) era deschisă pentru mărirea dimensiunilor de desfășurare.

Salonul domnilor

Este spațiul care i se cuvenea capului familiei. Este un amestec al camerei de zi și de lucru. Această cameră are și rolul de birou. Biroul este mobila principală, pe lângă acesta existând diferite scaune tapițate și alte obiecte pe care se poate sta. Un obiect indispensabil este canapeaua și un dulăpior (trumeau). Adeseori în această încăpere se afla o bibliotecă, o oglindă cu un cadru auriu, o pendulă, o colecție de pipe, o masă de jocuri. Tot aici era depozitat seiful.

Salonul doamnelor

Salonul sau camera de recepție era locul vieții sociale. Aici își găseau locul cele mai elegante și scumpe corpuri de mobilier. Garniturile din salon erau compuse din piese similare: măsuțe rotunde, pe mijloc o masă mare, un dulap, o oglindă, canepele una sau două, etajera. Pentru a mări spațiul, pereții erau îmbodobiți cu mai multe oglinzi.

Tot în salon exista și un pian, pe pereți erau picturi în ulei, în rame blondel. Printre decorurile camerei sunt amintite vazele așezate pe podea sau pe suport. Elementele de iluminat erau importante în cameră, strălucirea fiind prioritară. Lustrele erau din bronz sau din lemn, fiind la modă și cele din cristal venețian. De asemenea corpuri de iluminat se aflau și pe pereții încăperii acest lucru accentuând strălucirea încăperii.

Sera

In compoziția arhitectuală a casei, suprafețele mari din sticlă au un rol artistic iar odată cu noul secol XX devin populare grădinile de iarnă și serele. Sera este un loc de relaxare atât pentru proprietari cât și pentru invitați aici putând fi luat micul dejun ori servită cafeaua sau ceaiul.

Peretele din stânga holului central este format din sticlă vitrată cu elemente geometrice și de păsări. In seră se găseau diferite flori și vegetație exotică și oferă și astăzi o panoramă către terasa casei precum și către Crișul Repede.

Dormitorul

Aceasta a fost încăperea care s-a modificat cel mai puțin de-a lungul timpului. Funcția și structura ei nu s-a schimbat din secolul al XIX-lea. In acest spațiu singura persoană care putea intra în afara soților era slujnica pentru a face curățenie. Dormitorul era spațiul destinat somnului și conviețuirii soților, ferit de străini și majoritatea membrilor familiei.

Camera copiilor

Cultura locuințelor casei mijlocii – nivelul superior – demonstrează că părinții și copiii au trăit separat. Copiii erau supravegheați de slujnică sau bonă motiv pentru care camera acesteia era situată lângă cea a copiilor. Camera copiilor era mobilată cu pat, mese, scaune, etajere, dulap pentru haine, cu accesorii. Mobila din camerele de fetițe putea sa fie albă, completată cu un birou și o măsuță de toaletă.

Baia

Proiectarea camerelor de baie și ale toaletelor de tip englezesc în locuințe s-a generalizat în a doua parte a secolului XX, la început fiind simbolul statutului social al proprietarilor. Din anii 1910 devine parte constitutivă a culturii habitatului burghez, a clasei de mijloc, dar până atunci cultura igienei corporale a parcurs o schimbare radicală. Odată cu apariția rețelelor de apă și canalizare în mediul urban, spălarea de două ori pe zi a fost o obligație zilnică.

Igiena de 2 ori pe zi făcea parte din educație. Subiectul a fost abordat și în cărțile de bune maniere fiind un subiect important în creșterea copilului.

Bucataria

Bucătăria a fost, de regulă, locul treburilor casnice și al servitoarelor. Dotarea bucătăriilor s-a schimbat odată cu apariția noutăților tehnologice. In orașe au început să se răspândească utilizarea sobelor de fier, în bucătărie au apărut sobele de gătit moderne. O importanță majoră a avut-o introducerea apei curente și eliminarea apei reziduale pentru spălatul vaselor – toate aceste au ușurat muncă celor din bucătărie.

La începutul secolului XX folosirea curentului electric în bucătărie a însemnat o schimbare majoră, aspiratorul a înlesnit munca slujitoarelor și în același timp a îmbunătățit nivelul de igienă al casei. Uneltele de bucătărie erau ținute într-un dulap închis. Bucătăria era utilată cu un dulap cu mai multe uși, o masă de bucătărie, scaune, o ladă, etajeră, sobă de gătit, mojar din cupru, râșnită de cafea.

Camera servitoarei

De obicei sfera servitorilor era organizată într-o aripă separată a locuinței. Mobilierul de bază din camera servitoarei era patul și dulapul pentru haine. De obicei erau 2 paturi – unul pentru slujnică/servitoare și unul pentru bucătăreasă. Un alt mobilier constant a fost masa cu unul sau două scaune și lavoarul. Acestea erau completate cu o ladă, o oglindă de perete și un ceas.

La parterul casei Darvas-La Roche puteți admira diferite colecții. Prezentarea vestimentației și accesoriilor începutului de secol, bijuterii lucrate în stilul acelor ani precum și o colecție ce conține diferite produse parfumate (parfumuri, șervețele și săpunuri) își găsesc locul aici.

Mai multe informații despre Casa Darvas-La Roche puteți găsi pe site-ul lor AICI

Toate informațiile mi-au fost oferite de către materialele interactive puse la dispoziție de către acest muzeu.

• muzee
• Oradea