O pictură celebră – Fata cu cercel de perlă

Johannes Vermeer a pictat în urmă cu mai bine de 350 de ani acest tablou. Tracy Chevalier, o scriitoare americană încearcă, în secolul XX să creeze o poveste. O poveste ce o are în centru pe Griet, o tânără dintr-o familie săracă ce ajunge slujitoare în casa pictorului. Cum ajunge Griet să fie personajul principal al unui tablou celebru? Veți descoperi în carte.

„Am lăsat cu părere de rău bocceluța să cadă în gaura întunecoasă, gândindu-mă la pietrele pe care Agnes, Frans și eu le aruncasem în canal, ca să-i lovească pe ”monștri”. Lucrurile mele au bufnit, izbind podeaua din lut. M-am simțit ca un măr care-și pierde fructele…”

” Nu-ți fie teamă, tată, i-am șoptit în timp ce mama îl prezenta pe Pieter unui vecin, n-ai să mă pierzi.
– Te-am și pierdut, Griet. Te-am pierdut din momentul în care ai devenit slujnică.
M-am bucurat că nu poate vedea lacrimile care-mi tâșneau din ochi”

Tabloul se află expus la muzeul Mauritshuis din Haga

Romanul Franțuzesc – Toți oamenii sunt muritori

Câți dintre noi nu ne-am dorit să trăim veșnic? Să nu murim niciodată? Raymundo Fosca se naște în 1279. 600 de ani mai târziu încă trăiește. Cu secole în urmă un cerşetor din oraş, pe nume Bartolomeo, îi dă leacul nemuririi. Înainte de a bea, Fosca îl întreabă pe cerşetor de ce nu l-a băut el până acum, iar Bartolomeo îi spune că: “Mă tem de moarte, dar o viaţă veşnică e prea lungă!” Fosca este obligat să își piardă familia, prietenii, copiii. Pe toată lumea din jurul lui, rămânând veșnic singur.

Simone de Beauvoir autoarea acestui roman a fost o femeia filosof iar cartea ei este excepțională. De asemenea este prima carte în limba franceză pe care am citit-o 🙂

Războiul din vecini – Fata și războiul

Era vară, căutam o carte bună de luat la piscină și imaginea de pe copertă cu o fată cu un bogat păr roșu m-a facut să întind mâna după ea. Ana, un copil de 10 ani din Zagreb, este trimis, într-una din zilele lui 1991 la magazin după un pachet de țigări pentru nașul ei. Deși este o cumpărătoare fidelă de la acest magazin, este prima dată când este întrebată dacă dorește țigări croate sau sârbe. Incepea Războiul de Independență al Croației în care mor peste 20.000 de oameni. Ce se întâmplă cu Ana și familia ei veți descoperi în cartea scrisa de Sara Novic.

 – Domnul Petrovic m-a întrebat dacă vreau țigări sârbești sau croate, i-am spus lui Petar. N-am știut ce să-i răspund și nu mi-a dat de niciunele. Îmi pare rău.

Părinții mei au schimbat o privire și Petar mi-a făcut semn să mă așez în poala lui. Era înalt – mai înalt decât tata – și îmbujorat din cauza căldurii și a vinului. M-am cățărat pe piciorul lui gros.

 – Nu-i nicio problemă, mi-a zis, bătându-se cu palma pe stomac. Oricum sunt prea plin ca să mai am loc și de-o țigară.

Am scos banii din buzunar și i-am dat. El mi-a strecurat câteva monede în palmă.

 – Dar n-am câștigat.

 – Așa-i, a răspuns. Dar azi n-a fost vina ta.

Al Doilea Război Mondial – Toată lumina pe care nu o putem vedea

Marie-Laure LeBlanc este o fetiță oarbă, care trăiește cu tatăl ei la Paris. Acesta lucrează la Muzeul de Istorie Naturală iar în timpul petrecut acasă încearcă să își învețe fiica să se descurce construindu-i o macheta din lemn a orașului.

Werner Pfennig este un orfan neamț care visează și chiar ajunge la o școală mlitară, dar realitatea de care se lovește pare departe de ceea ce își imaginase.

Pe fundalul dramatic al celui de-al Doilea Război Mondial, calea celor doi se intersectează, pe când fiecare se străduiește să supraviețuiască.

„Marie-Laure încearcă să se concentreze pe recitirea unui capitol mai vechi din carte: să facă din punctele în relief litere, din litere cuvinte, din cuvinte o lume.”

Biografii

Iubirea în cel mai romantic din lume – Parisul

Soția din Paris

El un tânăr de 21 de ani care încearcă să își găsească locul ca scriitor. Ea o femeie mai mare, de 29 de ani care îl iubește. Se îndrăgostesc, se căsătoresc și pleacă la Paris în anii 20 la Paris. Acolo unde este lumea mondenă a scriitorilor, pictorilor și artiștilor. Dar în același timp locul în care au trecut prin situații dificile iar condițiile de trai nu au fost printre cele mai bune.

Soția din Paris este un roman scris despre prima căsnicie din cele 4 ale lui Hemingway, despre primii ani la Paris.

Cartea este scrisă de Paula McLain după o muncă îndelungată de cercetare. Cu două luni înainte de a se sinucide, Hemingway îi dedică primei sale soţii cartea Sărbătoarea continuă în care spune versiunea lui despre viaţa petrecută împreună la Paris.

„Pe 8 decembrie 1921, când Leopoldina a ridicat ancora în direcţia Europa, eram şi noi la bord. De-abia acum începea viaţa noastră împreună. Ne ţineam strâns unul de altul şi priveam marea. Era inimaginabil de vastă şi la fel de frumoasă pe cât era de primejdioasă – iar noi le voiam pe toate”

“Mă simţeam atât de puternică şi de mulţumită de viaţa noastră, dar Kitty avea dreptate. Concurenţa devenea pe zi ce trece tot mai acerbă. Parisul era plin de femei ispititoare. Stăteau în cafenele cu chipurile lor proaspete şi cu picioarele lor lungi şi frumoase şi aşteptau să se întâmple ceva scandalos. În timpul ăsta, maternitatea îmi modificase corpul. Ernest spunea că-I plac şoldurile şi sânii mei mai plini, dar cum priveliştea era atât de diversă, ar fi putut foarte uşor să-şi piardă interesul faţă de mine. Poate că şi-l pierduse deja – caz în care ce-aş fi putut face? Ce se făcea în asemenea cazuri?”

Povestea unei campii electorale – Jurnal de Campanie

Am admirat-o pe Adriana Săftoiu, autoarea cărții din tot sufletul. Nu în antiteză cu alte persoane. Am admirat-o pentru…ea. Deși nu este o biografie, ci un jurnal scris într-o anumită perioadă, este o parte din viața ei. Eram studentă, mergeam la facultate și mă întrebam cum pot să ajung să o cunosc, să mă aflu în preajma ei, să învăț de la ea.Țin minte că eram studentă și îmi doream foarte mult să învăț comunicare politică de la ea.

Adriana Saftoiu incearca imposibilul: sa faca politica dincolo de ideologii, dincolo de propaganda de partid, dincolo de retorica electorala . (Andrei Pleșu)

Viața lui Sigmund Freud

Atunci când tânărul Sigmund Freud a ales să facă ceea ce îi plăcea cel mai mult – muncă de cercetare a fost împiedicat de situația financiară. Pentru a lucra în cercetare medicală era obligatoriu să ai o familie bogată pentru a te susține. Familia lui Freud nu era din această categorie. Astfel că într-un târziu a ales singura cale posibilă pentru el – aceea de a începe să trateze pacienți.

“Nimeni nu poate scăpa de suferință, cel mai bun lucru pe care îl putem face e să nu suferim orbește.”

“Singura persoană cu care trebuie să te compari ești tu cel din trecut. Și singura persoană pe care trebuie să o întreci ești tu cel din prezent.”

Irving Stone, cel care a scris biografii și despre viața lui Michaelangelo și Van Gogh povestește viața lui Freud într-un număr de peste 1100 de pagini. Din carte am aflat, pe lângă informațiile din tinerețea doctorului Freud și pe cele din ultimii ani de viață.

Pe parcursul a 16 ani a suferit 30 de operații ca urmare a cancerului la gât. A trebuit să suporte chiar excizia cerului gurii și a maxilarelor.

A murit la Londra (și nu la Viena), unde, nemaisuportând durerea i-a cerut medicului să îl eutanasieze prin administrarea unei doze mari de morfină.

Deși era ateu, participa la reuniunile societății evreiești, iar pentru lucrările traduse din ebraică nu accepta să fie plătit.

Unul dintre cei mai cunoscuți inventatori ai secolului XX – Nikola Tesla

Intr-o relatare concisă, dar fascinană, Tesla împărtășește întâmplări cu totul neobișnuite din copilăria și tinerețea sa, își schițează metoda de lucru și modul în care psihicul lui remarcabil parcurgea drumul către idei revoluționare. Aplecarea sa către fizică și spiritul inventiv l-au ajutat de multe ori să scape din situații primejdioase și a câstigat respectul celor alături de care lucra.

“Convingerea mea ferma este intr-o lege a compensarii. Adevaratele recompense sunt intotdeauna in proportie cu munca si cu sacrificiile facute.” (N. Tesla)

O prezentare foarte frumoasă a lui Tesla găsiți și la fizicianul Cristian Presură aici. Așa cum spune și Presură în încheiere. Ai descoperit capacitatea omului de a trece peste obstacole pentru a-și îndeplini visul. Și poate că ăsta e cel mai important lucru pentru noi, oamenii.

Aștept să îmi povestiți și voi care sunt cărțile preferate

• carti